Mărturisire

„Sărbătoresc”, astăzi se pare, primele 1.000 de accesări ale acestui blog. Pentru unii, insignifiant fapt, poate. Pentru mine, însă, înălțător.
Rezervat, după voga momentului, în Gustarul lui 2008, domeniul a început a fi exploatat, în șagă, abia spre finele Mărțișorului lui 2010. Trăind – până atunci și de atunci – sub amenințarea efemerului, am gândit că poate ar fi bine (pentru pruncii mei mai ales) să las, aiurea în infinitul internautic, o moștenire virtuală. Frânturi din preocupările și pasiunile mele…
În joacă și cu nebănuită bucurie, scriu cu lumini. Departe gândul de a fi din tagma profesioniștilor. Cu prea mult drag, scriu. Tot mai rar în ultimele luni deși, mărturisesc, “mă frig” rău degetele și încă ador să iscodesc, pe îndelete, personaje.
Sper să vă facă plăcere să reveniți pe acest blog, să vă amuzați, să vă mirați, să vă bucurați, să trăiți emoții. Fiecare vizită sau zăbovire mă încurajează.
Cu reverențe,
Gabriela