Gabriela DOBOŞ: 2013

vineri, 22 noiembrie 2013

“Suflet developat”

Fixez de prea multă vreme coala albă... digitală. Nu pot să scriu nimic despre Florin. Nu ştiu ce din prea multele momente petrecute împreună acum ceva vreme, dar totuși ieri. Am fost colegi de presă, apoi frați şi am sfârşit prin a fi cumnați. Faza cu cumnăția n-a prea mers. De fapt, n-a mers deloc. Ne vedeam rar, din ce în ce mai rar, dar simţeam aceeaşi frăţie în momentul revederii. Povesteam altfel în doi, de multe ori în trei. El cu dilemele lui multicolore, eu învăluită de căutările şi patimile mele de jurnalist, Radu mult prea ancorat în realitate. Ne tânguiam despre tot şi toate, căutam soluţii şi aşa orele curgeau sporovăind. Mai tot timpul în mașină, dansând, zgribulind, înotând printre nămeţi, cercetând Moldova în lung şi-n lat. Râdeam mult, făceam haz de mărunţişuri, aveam mişto-uri codate, ca să sporim veselia. Radu era complice, părtaş la hlizelile noastre, chiar ținta ironiilor care urmăreau doar zâmbetul.

Când venea vorba de profesie, fiecare îmbrăca haina seriozităţii. El şi Radu, înarmaţi cu aparate foto (peliculă alb/negru, apoi color, cameră digitală cu dischetă și primul digital de 2MP), în unghiuri-cheie, prestabilite, eu cu antenele de investigator proptite în primul nor. Secretul fotografiilor acestor fotoreporteri-fraţi: imagine-document, reacție, intuiție, emoţie, totul ca şi cum ar fi fost sub antetul Reuters! Sau Associated Press! Sau EPA! De altfel, au și fost.
Nici nu mai știu de câte ori au tot mutat studioul foto. Încăpea într-o Dacie break. Printre primii fotografi din Iași în zona publicității, hoinăreau de la un client la altul, de la o agenție de publicitate la alta, frământându-se cum să se autodepășească prin tehnică, prin iscusință. Era pe vremea peliculei color când Radu m-a întrebat: - Cumpăr apartament spre centrul Iașului sau un scanner Polaroid? Asta au acum fotoreporterii Reuters. Am spus: - Evident, scanner! Florin vroia mașină. Era dependent de adrenalina accelerației.
S-a întâmplat! Magia frăției s-a frânt! Nu știu cum, când, de ce. Oricum nu mai contează. Miză nu a fost nicicând. Dar trioul s-a fracționat. Regrete și nostalgii, de toate părțile. Ne-am răcit/îndepărtat/uitat. Dar ne revedeam accidental sau aranjat de alții și mai totul părea ca înainte.
Știu că știe că mi-a fost fratele pe care nu l-am avut. Știu că știe că niciunuia dintre noi nu i-a fost ușor să suplinească absența lui. Mai știu că Radu va citi aceste rânduri și, în cele din urmă, acest IronMan al emoțiilor, va decompensa. Cu furie. Cu regrete. Cu neputințe. Ca și mine acum, aici, în văzul lumii, tardiv, cu pachetul de șervețele mototolit și ud.
Știu că vine o vreme când trebuie să ne luăm rămas bun. Deși ustură și lacrimile cam frig, Florin, știu că ești acum lumina de lângă noi. Să ai parte de tihnă, de lumina cea bună, să veghezi asupra copiilor tăi și să îţi... amintești cât de frumos a fost atunci când a fost!

22 spre 23 noiembrie 2013

S-a stins unul dintre fotoreporterii post-decembrişti ai Iaşului: Florin Aneculăesei

Pe 22 noiembrie 2013, Florin Aneculăesei s-a dus pe planeta unde oamenii buni se duc când se duc. Avea doar 38 de ani. A fost unul dintre fotoreporterii post-decembrişti ai Iaşului. Era pasionat de fotojurnalism de aceea a fost ales să slujească gazetăria cu aparatul de fotografiat. Aproape un deceniu, a ilustrat nenumărate știri, interviuri, reportaje, evenimente pentru presa locală, regională, naţională şi internaţională. Pe atunci, fotografiile se iscăleau rar, de aceea patima pasiunii lui se găsește mai cu seamă în presa tipărită.
Fotoreporter al cotidianului ieşean “Independentul”, fotoreporter-colaborator al agenţiei “Mediafax Foto” Bucureşti, corespondent – sub antetul agenţiei “Pro Image” – pentru publicaţiile centrale “Evenimentul Zilei”, “România Liberă”, „Pro Sport”, „Gazeta Sporturilor” şi „Adevărul”, dar şi pentru agenţiile foto internaţionale „Reuters” şi „Zuma Press”, Florin Aneculăesei a ales să părăsească peisajul mass-media. A lucrat în vânzări până în ziua în care avea să se stingă şi să lase amintire imaginea unui om vesel, puternic dar fin şi iscusit observator al realităţii prin camera foto.
Trecerea lui printre noi a fost ca o filă de ziar care de mâine nu mai are viaţă.
Florin a lăsat în urmă imagini valoroase, dar şi pe cei doi copii ai săi: Daria şi Andrei.

miercuri, 14 august 2013

Ţibăneşti, Iaşi - Hoinăreală fotografică cu Sorin Onişor - În curând alte imagini...

marți, 11 iunie 2013

Iani-Iani, la a șasea iubită la doar... SASE ani

Iani-Iani este un copil de nota 10! Chiar pe 10 - adică ieri; iunie, adică anul acesta - a împlinit, îl citez: "SASE ani". Ș-ul este, încă, opțional. Și R-ul, deocamdată. Rostește și, de cele mai multe ori, se răstește în limba română în deplină concordanță cu limba IANISIANĂ. Mi-a spus să nu îl mai corectez pentru că vorbește doar cum vrea el. Mai toate lucrurile le face cum vrea el. Iubăreț, meticulos, precis în detalii, autoritar, iscusit în rebeliuni, specialist în moftureli și adept al unui stil vestimentar fără antecedent în istoria modei, Iani-Iani este un PERSONAJ. Unul tare haios, cu care încercăm... să ne deprindem. Ziua este dictată de rolul în care se trezește. Cel mai bine îi stă în rolul de Iani-Iani, dar mai cochetează și cu cel de Michael Jackson, Batman, Spiderman sau luptătorul care răpune cu sabia dușmanii invizibili. La SASE ani, Iani-Iani se află la a Șasea iubită. O cheamă Maria Badea, dar o place și pe Margot. Cândva, o iubea doar pe Scăpă... Chiar dacă își împarte suflețelul și cu personajele și iubitele lui, suflețelul lui Scăpă are doar 3 cămăruțe mari. Una - la fel de frumos colorată și de veselă - este doar a lui Iani-Iani pe care îl pup cu foarte, foarte, foarte, foarte mult drag. Și cu sclipici.

miercuri, 22 mai 2013

ZOOM, viața cât o liniuță

ZOOM s-a dus pe planeta unde se duc PRIETENII când se duc. A plecat în luna în care s-au împlinit 12 ani de când a ajuns în viaţa mea şi a lui Radu.

În zori, zăcea. Când şi-a văzut stăpânul, s-a ridicat cu greu. DEMN, ca un general, l-a privit pe Radu înainte ca trupul să i se frângă. Așteptase brațele stăpânului să se stingă. Nu s-a plâns nici până atunci, nici atunci.
ZOOM era pregătit de marele drum. Noi nu... Știam că va pleca. Dar nu așa.
ZOOM nu mai cântă prelung şi nu mai dansează cu o coregrafie precisă şi amuzantă la toate sirenele ambulanţei şi pompierilor. E linişte. De fapt, este prima noapte în care ne apără curtea de sub pământ, lângă cușcă.
Ne-a ales să ne apere, să ne însenineze, să ne învețe. Abia acum realizăm cât de multă iubire, dar mai ales câte lecții ne-a dat încă de când era un ghem cu... zulufi de mătase.
ZOOM, să ne înveți să ne iertăm pentru că nu am răspuns pe măsura iubirii tale imense!

10 ianuarie 2001 - 22 mai 2013. Viaţa lui ZOOM a fost doar... o liniuţă.
ZOOM, rottweiler, talie mare, neobişnuit de blănos, negru splendid ornat cu pete de foc. Purta cam... 46 spre 47 la lăbuţe (echivalentul mărimii umane în lumea canină :))

luni, 13 mai 2013

Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri" în seara Premiilor UNITER, 13 mai 2013

joi, 9 mai 2013

PALAS, spre amurgul lui 9 Florar

miercuri, 8 mai 2013

8 mai, 8 ani la ora 8.30

Mi-e tot mai greu să aştern pe hârtie cuvintele cu iuţeala şi lejeritatea anilor trecuţi. Este şi mai greu să scriu despre oameni care îmi umplu sufletul de bucurie şi compun motorul vieţii mele.
8 mai, ora 8.30, primii 8 ani ai întâiului meu... prunc. Ştie că îl iubesc, ştie că îl ador, ştie că lupt să devină un om şi mai bun în fiecare zi. Îşi va da pe deplin seama de toate astea peste ani. Probabil când va fi părinte. Sau cine ştie când. Băiatul cu părul de aur, pielea de nea și ochii mari ca niște planete ne uimeşte uluitor de des cu replici de om mare şi ne pufneşte râsul când ne amintim câte “meserii” a tot avut: faraon, Cavaler al Fetiţelor, inventator, făurar de rachete rapide din lemn, ceasornicar suprem, căpcăun, vânător de amurguri, chiar şi... musafir.
Eli-Eli, să te bucuri şi să ne bucuri toată viaţa şi încă o zi! Cu prea mult drag, mama! Adică Scăpă…