GÂNDUL, septembrie 2006 / Text: Gabriela Doboș / Foto: PRO IMAGE
Boierul Constantin Lupide Balş a şovăit îndelung până şi-a găsit Ierusalimul. A prăpădit cufere cu galbeni numai să aducă Oraşul Sfânt spre inima Moldovei. În marginea Leţcanilor (comună care tiveşte Iaşiul) a semeţit, spre mijlocul lui 1700, o mirifică biserică rotundă, rămasă unică în Europa. La scară redusă, lăcaşul citeşte planurile bisericii „Sfântul Mormânt” din Ierusalim.
Neobişnuita formă a fost pusă pe seama neoclasicismului rusesc, în vogă în deceniul 9 al secolului XVIII. Patru pilaştri cu capiteluri ionice, sfârşite cu Tore desfăcute, reazămă pridvorul strâmt de pronaosul Rotondei. Deasupra, stă înţepenită clopotniţa. Înăuntru, o boltă desprinde în scurt pronaosul de naosul globular. Un balconaş de-o persoană priveşte spre catapeteasma arcuită. Sfântul Altar, mai scund, a fost lipit de naosul sferic, înalt, peste care străjuiesc două cruci, captive în turle minuscule. Rotonda Leţcaniului pare strâmtă. Aduce mai cu seamă cu un paraclis.
La interior, sfinţi cu ochi mari, frumos înveşmântaţi, au coborât din ceruri şi povestesc Biblia în culori vii. Se odihnesc în registre şi parcă privesc credincioşii în ochi, de oriunde ar fi ţintuiţi. Icoanele din uşile diaconeşti şi împărăteşti sunt stranii, în contrast cu veşmântul mural. Picturile din Sfântul Altar sunt întunecate şi aduc cu stilul lui Nicolae Grigorescu din tinereţe, regăsit la biserica mănăstirii Zamfira. Murala „fresco” este splendidă după proaspăta restaurare, isprăvită în 2000. Două ferestre de-a stânga şi de-a dreapta naosului trimit dâre de lumină, sclipind mai cu seamă aurul din nimburi. Pentru că s-a cerut întru sfinţire, Dimitrie Izvorâtorul de Mir patronează Rotonda. Sfântul Spiridon, vechiul patron, ocupă icoana hramului din poarta diaconească. După cum glăsuieşte în greacă pisania de la 1740, hramul dintâi a fost Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena deoarece Elena a Bizanţului a construit prima biserică în plan rotund, cea de deasupra mormântului Mântuitorului.
Un mare incendiu a mistuit - la 1830 - odoarele, podoabele, pictura, strana, catapeteasma şi mobilierul. De aici pierderea de memorie şi alegerea altui hram. Cutremurul din 1940 şi tornada din 1994 au şubrezit şi decopertat Rotonda, reconsolidată fragmentat până spre 2000 (prinsă chiar în centuri de beton armat) de preoţi prividenţiali pentru straniul sălaş al lui Dumnezeu.
Zugrăveala exterioară este tristă, gri în genere, pe ici-colo înverzită, coşcovită sau înnegrită la muchii de umezeală. Monumentul de gradul întâi din Patrimoniul Cultural Naţional este ocrotit de părintele Ioan Leonte. Deşi enoriaşii sunt mulţi la număr, dar sărmani, faţa bisericească nădăjduieşte că se vor găsi oameni înstăriţi şi milostivi care să înveşmânteze lăcaşul într-o nouă tencuială pentru a salva splendida murală din interior, deja biruită de igrasie spre boltă şi la contopirea naosului cu jertfelnicul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu