sâmbătă, 8 mai 2021

Eliaso-Nimbus


16 / Eliaso-Nimbus
 
Norul său are o arhitectură aparent aiuritoare, un melanj între modernism și neo-futurism. Muchii precise se zvârcolesc apoi, țâșnesc și revin în forme parametrice, hadidiene cu influențe high-tech. Mai tot timpul, Elias are capul în norul lui, dar l-am mai prins și levitând deasupra-i. Visele, idealurile și proiectele le ascunde sau lucrează la ele în zgârie norii din norul său.
Nici pe departe norul nu este desăvârșit. Îl tot modelează de vreo 16 ani încoace. Forma primordială a avut aripi și a tot fost animalieră până când a descoperit geometriile și grafismele specifice avangardei lui. Tainici algoritmi compun estetica și funcționalitatea norului la care privim cu fascinație.
În fiecare 8, adică în infinitul vertical din luna mai, îi aștern cuvinte stânjenitoare acum dar importante în târziul vieții lui sau după ce voi fi pe planeta unde mămicile se duc când se duc. Cum îi spuneam când inima mea o inanima pe a lui și în fiecare clipă și infinit de atunci, îl ador dincolo de fiecare cuvânt scris, gândit ori rostit.
Chiar dacă monologul adolescentin este pe alocuri minimalist, arareori deconstructivist, știu că vor veni anii cu dialoguri cu accente renascentiste și flamboaiante.
MaMa, rânduri și gânduri în Sâmbăta Însuflețită, după Vinerea Vântoasă, în mai-ul lui 21 după 2000 
 
P.S. Monolog concis într-o limbă română delicventă, sper tranzitorie.
Eli-Eli: - „ Mulțu’ ”, Scăpă! Și tu ar trebui să spui... “cu plă...”, Eli!
Scăpă: - Cu plăcere, Eli!
Îngrijorător, dar „cuplă” devine unitate de bază a vocabularului. Vai!
 

 
15 / Gânduri și rânduri pentru Eli-Eli de la MaMa

Eli-Eli, 5 ani: - Scăpă, știi cât de mult iubesc ciocolata? Scăpă, tu ești ciocolata mea!
Eli-Eli, 10 ani: - Bine, bine, Scăpă! Cum spui...
Eli-Eli, 15 ani: - Scăpă, chiar mă enervezi!
Eli-Eli, 18 ani: - Gata, Scăpă, plec de acasă!
Eli-Eli, 21 ani: - Scăpă, mă ierți? Ai avut dreptate. Eram naiv...
Eli-Eli, 30 ani: - Oare ce face Scăpă? Mă duc pe la ea.
Eli-Eli, 40 ani: - Nu vreau să o pierd pe Scăpă!
Eli-Eli, 50 ani: - Aș da orice să mai fie Scăpă lângă mine!
De la rândul patru încolo, dialogul și monologul sunt imaginare, dar previzibile. Toți am trecut, trecem și vom trece prin firescul vieții. Am răsfirat opt rânduri pentru că Eli-Eli a ales să se nască în infinitul pe verticală al lui Florar, adică pe opt.
Primii 15 ani eliasieni îi pot împărți în capitole a câte cinci ani: gingășie la superlativ / naivități savuroase / adieri preadolescentine. Precocitatea lui în a simplifica la esență este una dintre marile mele uimiri. Când îmi pierd azimutul, mă așez la povești cu un înțelept. Reglează fin, cardinal sau intercardinal, din cuvinte-cheie. Mă lasă visătoare după ce îmi ia vălul de pe față. Nucleul nostru greu are cinci suflete, dar deciziile majore se iau, de ceva timp, în trei, Eli-Eli fiind și în Executiv, nu doar în Decizional. Este un trăirist profund deși își pune des masca imberbă. Este junele pe care orice zână și-l dorește aproape pentru că are vocația prieteniei, prea multă generozitate și o prea rară noblețe. Când este sâcâit (eu o fac adesea, mă deconspir), alege abandonul pentru a evita complicațiile și contuziile verbale. Oarecum atipic pentru un tăuraș din Florar răsfirat pe verticală în infinitul lui opt. Răsfirat și la propriu pentru că se tot apleacă prin chenarele ușilor.

Gânduri și rânduri pentru târziul vieții lui Eli-Eli lăsate de MaMa / 08.05.2020
 
14 ani eliasieni
Când or fi zburat 14 ani telurici și niște clipe nepâmântene de când ne-a ales să îi fim părinți? Am, de câtva timp, acest dialog mut cu mine.
Îl măsor des cu gândul de sus până jos. Mă surprind că îi contemplu milenarismul din ființă și arhitectura-i tot mai ateniană. Mă fascinează universul cu care a venit, total lipsit de banalitate. De când respirăm același aer tare, tot învăț să îi fiu mamă. Am cea mai înaltă calificare în șovăieli, în stângăcii. El m-a învățat (și pe el am învățat) cum să fac ceva mai bine pentru ceilalți feciori. Mă privește indulgent, prin azuriul lui iridescent, de sub mormanul de plete. Mă înțelege și mă iartă. Fără excepție. Are calități atât de nobile pe care i le-am descoperit când nu găseam soluții. Ori speranță. Intemperiile adolescentine îl fac, uneori, inaccesibil, de cele mai multe ori savuros. Când era mai mic, visa să devină faraon. Apoi și-a ales meseria de musafir. În primii 14 ani din a miia lui ființă lumească, a devenit aiurist, artist, avangardist, biciclist, calculatorist, căpcăunist, caraghioșist, chitarist, colorist, ecologist, excursionist,  experimentalist, fenomenalist, haioșist, hoinarist, hoverboardist, idealist, infinitist, optimist, optzecist, pacifist, pixelist, pragmatist, poznarist, telefonist, țâfnoșist, trotinetist, visătorist și zăpăcist.
Ani mulți și însoriți, Maiestate!
Lui Elias, feciorul născut în infinitul lui Florar (8 răsturnat = infinit) / 08.05.19
 
                                   

13 / A 13-a aniversare + a 5-a lună = 18
Ce ar putea să fie 20 ca, lipit de 18, să dea 2018? Păi, ar putea să fie 20 de zâmbete în plus decât într-o zi neaniversară ori neonomastică. 20 de fiori când gândurile pure îl ating. 20 de stropi de soare care să îi picteze chipul cu altfel de lumină. 20 de scopuri nobile și noi. 20 de solzi de aer cu foșnet de șoaptă care să gonească neseninul. 20 de fericiri altfel. 20 de puteri tainice și tămăduitoare. Toate într-o zi și în fiecare zi din această viață. Ani mulți, îndestulați în bucurie, cu oameni dragi alături, sublim fiu al Lunii și al Soarelui!
O mamă de Elias
08 (zi) + 05 (lună) = 13 (ani). Sau 8 mai 2018. Adică marți, a doua zi după Duminica Răcoroasă și prima după Lunea Vânturoasă.

12 ?

11
Date personale: Născut, acum 11 ani, în cel mai frumos comitat al Moldovei
Ocupaţie: Copil fabulos, spectaculos şi alte cuvinte faine isprăvite în „-os”
Domenii artistice: Visătorie, histrionism, fotografie, muzică
Patronaj: Divin
Opere: Vicleşuguri memorabile, expoziţii de fotografie, mini-spectacole de teatru şi muzică
Premii: Încă nu reprezintă un scop
Caracterizare. Introducere: personaj central, câteodată secundar (chiar... episodic) al propriei deveniri. Toate ființele dragi care îi compun povestea gravitează în juru-i. Trăsăturile sale reies din fapte, limbaj, comportament, mediul în care se metamorfozează. Porecle: Eli-sică, Eli-truţă.
Cuprins. Portretul fizic: figură drăgălaşă şi recognoscibilă, mimică amuzantă, talie atletică, gesticulaţie expansivă, vestimentaţie... ambiguă. Portretul moral: frumuseţe sufletească, uşor de admirat. Trăsăturile sale exterioare le scot în evidenţă pe cele interioare.
Încheierea caracterizării: prin puține mijloace artistice, autorul realizează portretul unui copil cum fiecare părinte şi-ar dori să aibă: şugubăţ, creativ, generos, demn, curajos, înţelept, de o rară nobleţe sufletească, sensibil, un model pentru… oamenii mari. Plămada sa sufletească încă se documentează şi se așterne în cuvinte spre aducere aminte într-o retrospectivă a destinului, în târziul vieții.
Doar soare în viața ta, sănătate, ani mulți și buni, întâlniri providențiale, sublim pui de Scăpărici! / 8 Mai 2016 / Ai tăi (Iani-Iani, M., Radu și MaMa)

10 / 4.000 de răsărituri de când ne-ai ales
Eli, să ştii că pentru iubire poţi suferi destul…
Iubeşte, oricum!

Eli, să ştii că oamenii pot fi şi răi…
Iartă-i, oricum!

Eli, să ştii că poţi fi Mâine mai bun decât Astăzi…
Mulţumeşte-i lui Ieri, oricum!

Eli, să ştii că binele pe care îl faci poate nu va fi niciodată îndeajuns…
Fă bine, oricum!

Eli, să ştii că atunci când găseşti fericirea, unii pot fi geloşi…
Fii fericit, oricum!

Eli, să ştii că norii pot ţine captiv Soarele mai mult decât crezi…
Nu alunga norii… oricum!

Îţi mulţumim pentru cele aproape 4.000 de răsărituri de când ne-ai ales, Eli-Eli! La aniversarea primilor tăi 10 anişori, te sărută cu mult, mult, mult drag: Iani, Radu şi Scăpă! / 8 mai 2015

9
- AVEȚI UN BĂIAT DE NOTA 9!, răcnește o duduie înfrântă în lupta cu cântarul. Este infirmieră și împinge un pat pe roți în tunelul către viață.
- Pot să fac contestație?, murmur nedeslușit în timp ce în beznă disting plafoane fumurii și neoane stinse. Apoi aprinse. Apoi lumina zilei. Râd de gluma mea. De fapt, cred că doar eu am auzit-o. Mă reîntorc de dincolo. Îmi revin din anestezie.
- S-a trezit! Slavă Domnului!
Nu știu cine a rostit, dar sigur purta alb. Avea vocea unui înger.
- De ce 9? Pentru că s-a născut prin cezariană? Pot să fac... contestație?, plasez în real întrebările și, firește, gluma.
- Da, din cauza cezarienei.
După ce râsetele încetează...
- Doar vedetele primesc 10, chiar dacă nasc la fel. Deși după manual tot 9 ar fi.
Râdem de-a valma. Personalul medical pentru că totul a decurs bine. Eu pentru că trăiam, din acel moment, LA DUBLU. Ațipesc după ce tot vorbesc în dodii. Anestezia poate. Sau poate așa vorbesc eu, de fapt. Hău. Departe de perceptibil. Revin după ce simt pe obraz o respirație fină, un fornăit, un scâncet, o foială în scutecul alb, prea strâns, prea aspru. Deschid ochii. Focusez greu. O păpușică îmbujorată luptă să deschidă ochii de azur. Mă focusează la fel de greu. Apropierea ne-a trezit. Niște mâini experimentate manevrează păpușica-marionetă în scutec. O tot aduce spre mine. Copilul mă caută. Eu știu și SIMT că este AL MEU! Îl sărut și încep să plâng. Involuntar. Ca acum. Fix ca acum. Retrăiesc în fața acestei coli albe, digitale, momentele de acum 9 ani. Copilul meu de... nota 9 are 9 ani. Este întâiul meu prunc. Este Eli-Eli. Un personaj aparte, esențialmente voluntar, parcă prea devreme rebel. Rebel a fost încă din pântec. A stat cu capul în sus, în poziția Gânditorului, cu coatele sprijinite pe genunchi. A refuzat să se întoarcă spre final de sarcină, să se nască așa cum vreo 95% dintre pruncii universului ajung să se nască. Astăzi, purtăm aceeași mărime la papuci. Bănuiesc că peste vreo două luni am putea să ne schimbăm tricourile, hanoracele și gecile. El cu arabescuri vegetale și cu ii, eu cu hip-hop-eri și desene animate pe manșete sau gulere și tivuri colorate de-a-ndoaselea, la vedere. Un mare polemist, un pătimaș pe frontul argumentului, un stil teatral și exuberant în redarea faptelor, un tot mai iscusit desenator, un indecis în ceea ce privește, deocamdată, pasiunile și viitorul. Un mare ștrengar, un adorat și un alintat. Eli-Eli, un șugubăț de nota 10 PLUS! Să ne luminezi viața pe mai departe, sublim pui de Scăpărici! Cu prea mult drag, mama! Te iubesc la fel de mult și Iani-Iani și Radu! / 8 mai 2014

8
Mi-e tot mai greu să aştern pe hârtie cuvintele cu iuţeala şi lejeritatea anilor trecuţi. Este şi mai greu să scriu despre oameni care îmi umplu sufletul de bucurie şi compun motorul vieţii mele.
8 mai, ora 8.30, primii 8 ani ai întâiului meu... prunc. Ştie că îl iubesc, ştie că îl ador, ştie că lupt să devină un om şi mai bun în fiecare zi. Îşi va da pe deplin seama de toate astea peste ani. Probabil când va fi părinte. Sau cine ştie când. Băiatul cu părul de aur, pielea de nea și ochii mari ca niște planete ne uimeşte uluitor de des cu replici de om mare şi ne pufneşte râsul când ne amintim câte “meserii” a tot avut: faraon, Cavaler al Fetiţelor, inventator, făurar de rachete rapide din lemn, ceasornicar suprem, căpcăun, vânător de amurguri, chiar şi... musafir.
Eli-Eli, să te bucuri şi să ne bucuri toată viaţa şi încă o zi! Cu prea mult drag, mama! Adică Scăpă…


7
Vânătorul de amurguri, prichindelul convins că Luna nu este o fată frumoasă, ci un băiat misterios, feciorul care știe că atunci când galbenul se îndrăgostește de roșu ajunge portocaliu, copilul care după ce adoarme în el se mai vorbeşte încă şi care rostește cu aceeaşi voce cu care… gândeşte, iscusitul în desenatul crizantemelor cu pistrui, piticul convins că atunci când uităm de copilărie suntem deja adulţi, băiatul mâhnit doar când Soarele nu aţipește după Lună, ci tocmai după Saturn, năzdrăvanul care acum zâmbeşte cu și mai mult… întuneric din pricina dinţilor oferiți Zânei Măseluţă, băiatul care se naşte în fiecare primăvară, adică ELI-ELI, şi-a aniversat primii șapte ani în Zodia Taurului, chiar în Luna Florilor.

6
Băiatul cu părul de aur, pielea de nea și ochii mari ca niște planete a urcat şase trepte pe scara anilor. Profesiile i le știți: faraon, Cavaler al Fetițelor, inventator, făurar de rachete rapide din lemn și karatist când nu este vampir sau căpcăun. Tot timpul talentat, adoră să deseneze săgeți zâmbitoare, iar bastonașele dinaintea școlii sunt un fel de... opere, deși primele nu ştia să le facă decât greșit. Neînfricat în faţa duşmanilor transparenţi, spune că încă se mai teme de umbrele care se mişcă în noapte. Mai multe trăsnăi o să vă spună chiar Eli-Eli, dacă veniţi în Împărăţia Copiilor.
Ce îşi doreşte Eli de ziua lui? Doar un cer de jucărie!


joi, 7 ianuarie 2021

Cel Mai

 

Adoră șosețelele fierbinți, desenează șoriceii doar cu capul în jos, repară submarinele de pe tavan, asamblează în plastic mașinile și roboții viitorului, apasă pe cuvinte în românește numai dacă interlocutorul merită dialogul, altminteri monologhează în englezo-matisiană. De profesie maratonist și prinț, promite să devină vodă. Are cele mai suave rugăminți, cele mai candide gesturi și pune în scenă cele mai... suprarealiste șotii. Este cel mai isusit escroc sentimental dintre toți cei cu care am avut de-a face.
MaMa despre Cel Mai
(Mati-Mati, la “patlu” ani și jumătate)
 

 

vineri, 1 ianuarie 2021

Luna

Despre Luna nu am avut când scrie nici după amurgul lui 24 Îndrea, nici la câteva zile după primul pătrar din acest sfârșit de an. Găsesc răgaz acum să las câte ceva despre Luna, când Luna plină descrește, are 96% lumină.

Luna a venit la noi când Luna ne lumina 69%, la două luni de când se născuse și Luna era atunci 65% lumină. Luna noastră are întunericul egal înspicat cu lumină. Are chiar o semilună albă pe creștet, ochi care imploră, bun simț și cumpătare. Are blănița mătăsoasă, urechiușe ondulate și terapeutice și alintături de bebe-cățel. Gravitația Lunei ne tot atrage și ne comprimă timpul. Este Luna noastră.
Luna, în prima zi din prima lună din an (01.01.2021)
 

 

vineri, 4 decembrie 2020

Patruzeci și patru pe patru

Patruzeci și patru pe patru, alături de patru, la patruzeci și patru de ceasuri distanță de ultimul pătrar din an. Descresc între Luna plină și cea nouă. Paisprezece zile încep să cresc până la primul pătrar al Lunii din ultima lună a acestui an. După patruzeci și patru de zile de la patruzeci și patru de ani voi avea tot atâta întuneric câtă lumină am pe patru.

P.S. Cei de pe patru fac cât patru, stau cu ochiii în patru, povestesc des între patru ochi, despică firul în patru, se uită în patru zări, au măcar patru clase, chiar fac pe dracu’n patru.
Eu despre... mine pentru cei patru ai mei.

Rânduri postate pe patru, la ceasul patru și patruzeci și patru de minute.

Vortex Lunar


miercuri, 10 iunie 2020

Al treisprezecelea an ianisian

Nicicând discursul nu i-a fost mai tăios. Ne radiografiază precis, ne spune și ce ne place și ce nu ne place să auzim despre noi. Are un bisturiu verbal pe care nu l-am mai întâlnit la vreun curajos până acum. Este un om mare captiv într-un trup firav, tot mai evident adolescentin. Figura lui pierde trăsăturile fine, pielea lui se decatifelează și sprâncenele se lățesc și se adună în discursuri logoreice, logice și unele aparent ilogice când se joacă de-a clovnul. Tot mai selectiv în a face ce i se spune, pare că se căpcăunește. Histrionic, firește. Dacă îi livrezi argumente, trebuie să ai timp, să îi desenezi imaginar hărți sau să îi povestești grafic, cu pixul în mână, în detaliu. Când are toate datele problemei, acceptă pătimaș, prea pasional implicat odată convins. Dar când are de demonstrat, te lasă fără cuvinte de splendorile pe care le poate face.
Este un ins discursiv mai mult decât unul faptic. Are un marketing personal hazos, suspect de timpuriu pus în scenă. Cum am mai scris despre Iani-Iani, este un personaj despre care, ca în Ulisele lui James Joyce, poți scrie diluvian, fără punctuație, fără să te repeți, fără să plictisești, fără de care nu se poate trăi. Ani-lumină cu sănătate și splendide oferte de destin, PreaScămosule și PreaFrumosule Iani-Iani!
MaMa, în al treisprezecelea an ianisian