Iani-Iani este cel care mă înțelepțește. Este
mai puternic decât mine, decât toți din juru-i. Are un “iubirometru” cu
gradația dincolo de infinit. Patima îi îmbracă înduioșător
comportamentul. Generos aproape de limita naivității, Iani-Iani
se dedică total crezului propriu. Și celor care se învecinează cu sinele
lui. Are trăiri nepământene. Și butade de om hârșit de viață, rostite
firesc de un suflet prea mare într-un trup încă plăpând. Hipersensibil
la sprâncene ridicate, la note înalte din octavă, la verbe clocotite,
la încălcarea propriului spațiu, cu aversiune la cei care îl arată cu
degetul. Respinge până și lauda pentru că asta îl așează pe axul lumii.
Preferă să împartă bucuria cu cei care îl apreciază sincer.
Este
echilibrul meu în morișca vieții. Îl ador pentru că este solar,
iridescent, sublim. Cei care nu îl privesc sau nu îl știu așa este
pentru că nu se lasă privit sau ori știut pe deplin. Este dual cu cei
care nu îl merită, față de care își ascunde splendida grădină lăuntrică.
Este cel mai frumos Iani-Iani dintre câți au existat, există și vor
exista. Are cel mai frumos chip din câte mi-a fost dat să privesc
printre Ianișii planetei. Până și nuanțele ochilor i se schimbă în
funcție de cine i se oglindește în iriși. Îi vede prin gri pe cei care…
nu îl văd, prin albastru pe cei care care îi sunt tot una și prin cel
mai spectaculos verde pe cei care... îl văd. Și îl adoră.
Iani-Iani este
copia eului meu. Mă oglindește fidel. Identic de la comportament și arhitectură interioară
până la griurile, albăstrelile și verziturile privirii. El așa mic este
eu așa mare. Doar că eu așa mare am devenit de curând pe când el este
mare fiind încă mic. Ce îmi pot dori mai mult?
Las rândurile astea
pentru Iani-Iani la 10 ani și, astăzi, la 11 ani. De vreo 365 de zile
îi eram datoare cu niscaiva gânduri pentru târziul vieții lui. Datoare
îi voi rămâne pentru tot restul vieții mele pentru că m-a ales să îi fiu
mamă, iar el mie maestru.
Unsprăzece pe zece a șasea două mii optăsprezece
Ani / Zi / Lună / An
Iani-Iani (întâiul geamăn), secund tăurașului (Eli-Eli), urmat de un geamăn miniatural (Mati-Mati)
duminică, 10 iunie 2018
vineri, 8 iunie 2018
Fior aniversar
Copiii își aleg părinții. De acolo de sus, în balansul lin al baldachinelor lor agățate de stele prind roiurile de dorințe printre care plutesc. Le pipăie, le miros, le trec prin ei. Și cumpănesc. Unii îndelung. Decriptată teluric, șovăiala lor poate dura ani. Prea mulți, câteodată. Eliberează imediat dorințele pe care le simt că trebuie împlinite de alte suflețele. Le lasă să ajungă la alte baldachine. Păstrează câteva între care se află și dorința părinților care îl merită. Să devină fetiță? Să devină băiat? Părinții aceia o va / îl vor iubi peste ființele lor? Vor învăța să devină cele mai bune versiuni ale lor? Oare râd destul? A mai prins dorința lor alt baldachin? Sau alte baldachine? Merită să îi facă bunici? Au trăit frumos? Au lăsat senin în amurgul vieții lor?
Cu zâmbete și drăgălășenii, în primii săi doi ani, Mati-Mati mi-a desenat și mi-a colorat sonor povestea de mai sus. În prea multele puncte de fugă ale vieții, uităm, neglijăm, regretăm, ne pardonăm, ne curg apoi lacrimi otrăvitoare. Mati-Mati m-a învățat să nu mai ratez întâlnirea cu acum-ul sau cu imediatul.
A 8-a + încă o zi din săptămână, 8 iunie 2018. (Mati s-a născut miercuri, deci vineri pare să fie a noua zi din săptămână).
Cu zâmbete și drăgălășenii, în primii săi doi ani, Mati-Mati mi-a desenat și mi-a colorat sonor povestea de mai sus. În prea multele puncte de fugă ale vieții, uităm, neglijăm, regretăm, ne pardonăm, ne curg apoi lacrimi otrăvitoare. Mati-Mati m-a învățat să nu mai ratez întâlnirea cu acum-ul sau cu imediatul.
A 8-a + încă o zi din săptămână, 8 iunie 2018. (Mati s-a născut miercuri, deci vineri pare să fie a noua zi din săptămână).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)