Pe Mati-Mati l-am chemat pe când Iani-Iani ajunsese la noi de câteva luni. În ani umani, ar fi aproape 14. Avem pe atunci un Iani-Iani prunc mirositor a lapte mieros, de o cumințenie și de o drăgălășenie dincolo de perfecțiune. Îl priveam fără să mă satur, ca o prințesă animată, din aceea cu ochi exoftalmici, migdalați și tiviți cu măturițe zvârcolite. Îl contemplam și îmi imaginam cum ar fi dacă ar fi să trăiesc fericirea absolută la puterea a treia. Am trimis în univers acest gând pur și Mati-Mati ne-a ales. O spaimă medicală m-a anesteziat apoi, vreme de opt ani. Într-un martie de prin deceniul trecut, spaima a fost extirpată chirurgical. Trupul era abia atunci pregătit și Mati-Mati cred că era cam plictisit cât s-a tot dat în balansoarul din care ne privea. Când m-am lămurit că voi trăi superlativul trivalent, arătam, iarăși, ca o prințesă holbată. Abia după ce catatonia m-a uitat, am retrăit gândul și uimirea că trupul și-a așteptat vindecarea. Miracolul a fost Mati-Mati, prunc învelit în alifiile facerii ce miroseau a mir, cu o piele a cărei catifelare nu o mai trăisem până atunci. Și de atunci…. Mati-Mati a urcat primele cinci trepte, Iani-Iani acuși 14 și Eli-Eli 16. Mati-Mati a ales să se nască în infinitul vertical al lui cireșar, pe 8. La o lună depărtare de infinitul vertical al lui Eli-Eli, născut pe 8 florar. Cu două zile mai timpuriu decât întâiul cardinal compus al lui Iani-Iani, pe 10 cireșar. Feciori născuți între întâiul echinocțiu și întâiul solstițiu boreal. Astăzi, în acest infinit vertical, sunt primii cinci ani umani de când trăiesc sublimul trivalent: triatomic, tribazic și tridimensional.
Despre Luna nu am avut când scrie nici după amurgul lui 24 Îndrea, nici la câteva zile după primul pătrar din acest sfârșit de an. Găsesc răgaz acum să las câte ceva despre Luna, când Luna plină descrește, are 96% lumină.
 |
