10 sau decagonul aniversar

Iubirea este religie. Singura. Universală. Iubirea explică sensul vieții și al creației. Conectează cu sacrul. Dictează valorile, principiile și practicile. Este nesfârșită, nemărginită, nemăsurată și mai multe pleonasme înșirate. Ori învălmășite. Las aici esența celui de-al zecelea capitol din Cartea Facerii și din Cartea Devenirii mezinului. Cel mai proaspăt și ludic suflet din sufletul meu.

Cartea Devenii lui M. Semne ale timpului 01. Zâmbete, râs, bucurie, emoții, îngrijorări, proiecții sau reîntoarceri în timp, lacrimi, iarăși zâmbete, râs, bucurie, toate de acum pentru mine la puterea a treia. Scriu egoist pentru cealaltă… eu și altruist pentru feciorii mei și cei dragi mie. Și pentru oamenii de suflet pe care i-am păstrat în concret sau doar în imaginar. (15 Gerar 2016) 02. Aniversări Eu 39. El tot 39. Eu, de ani. El, la papuci. Cei doi de... 39, proaspăt aniversați. Dacă la ”El” mai pun un ”i” rezultă Eli. Eli Întâiul. Eu 8. El tot 8. Eu, de când am lepădat gazetăria scrisă și ilustrată jurnalistic. El, de ani. Cu... întârziere, cei doi de 8, proaspăt aniversați. Dacă lipesc anume 4 litere rezultă Iani. Din toamna trecută, Iani Mijlociul. Eu 22. El tot 22. De săptămâni. Proaspăt aniversate. Eu, în împlinire. El, în devenire. ”M” vine de la prenumele lui (ales prin vot de Întâiul și de Mijlociul), dar și de la Mezinul. Eu (15 Făurar 2016) 03. Astronomic, devenirea lui M. are loc între cel din urmă echinocțiu de toamnă și netrăitul solstițiu de vară. Soarele are răgaz să ajungă din Ecuatorul ceresc perpendicular pe axa Pământului, lăsând în urmă iernaticul solstițiu și primăvăratecul echinocțiu. Cu alte cuvinte, patru anotimpuri nordice în... 9 luni calendaristice. Sau 280 zile în care Soarele și Luna călătoresc de la vest înspre est printre roiuri de stele rătăcitoare, superioare sau inferioare. Tot atâtea hărți cerești dintre care destinul îi trasează și îi colorează unica traiectorie. Echinocțiul din Mărțișor este astăzi, la 6.30. Mai rămâne de străbătut calea spre solstițiul lui Cireșar și desăvârșirea propriei lui cosmologii. Mult prea curioasă să o descopăr... Mama lui M., Eli-Eli și Iani-Iani (20 Mărțișor 2016) 04. Vibraţiile lui M. Lucrăm în tandem. Eu presez taste, el tălpițe. Eu înghesui litere în cuvinte, el desenează hărți. Mă cartografiază domol înainte de fiecare... virgulă. Tastez cu mâna dreaptă în timp ce mâna stângă tresaltă deformat de fragilul și indecisul relief al burții mele. Și dacă munțișorii, șeile și văile efemere nu sunt, de fapt, tălpițe, coate, genunchi și pălmuțe, ci doar vibrațiile sufletului lui? Știe că scriu despre el. Știe și ce scriu despre el. Micuţul M. știe dinainte ce o să rămână caligrafiat digital după ce am dialogat... fără cuvinte. Și șoaptele rebele din mine le știe. Le și trăiește. Chiar și particulele de rău încasate de mine de la alții le trece prin el. Destule zile până acum și încă vreo 60 de acum, insularizați în pat. Devenirea lui la schimb cu mobilitatea mea. Merită schimbul! Dacă afară este, acum, primăvară, în mine ce anotimp ar fi? Cu siguranță unul idilic! Sper ca M. să mi-l povestească, să îl desenez apoi în cuvinte. Unii poate și-l amintesc... Eu sigur îl trăiesc! / 8 din Prierul lui 2016 05. Motano-terapie Sașiu, motanul Pepsi fixează prin azuriu burta mea diformă și mobilă. Un ochi zărește cercurile conturate de genunchii miniaturali. Celălalt fixează o tălpiță care înalță iute un Everest himeric. Toarce nedumerit. Sprâncenele se duc în laterale a mirare când plusul se prăbușește în minus. Mustățile se grupează apoi conspirativ. Ghearele, răsar din… și dispar în… teci. Frământă harnic block-start-ul. Încremenit intempestiv, cafeniul motan de catifea fixează un anume punct al burții. Pare că privirile lor s-au întâlnit între cele două lumi. Micuțul M. se oprește din joacă. Cu sfială, împinge mai apoi o tălpiță. Reînsuflețit, motanul miroase gingaș urma. Reia și huruitul gutural. Istovit, își reazămă capul și gâtlejul pe burta mea. Torsul călătorește în cealaltă lume. Micuțul M. adoarme simultan cu Pepsi. Și cu mine. Facem terapie în trei. / 9 din Prierul lui 2016 06. Primul zâmbet Ieri, înainte ca apusul să fie înghițit de norii cei negri adunați în conclav peste oraș, trăiam avariată de emoții. Emoții dacă micuțul M. este bine, dacă a luat suficient în greutate, dacă rămânem… insularizați la pat. Am mers să îl văd. Ecografic. Când sonda i-a citit chipul, M. a căscat gurița. Părea un salut. Apoi… mi-a zâmbit. De fapt, ne-a zâmbit. Trei perechi de ochi se minunau. Covârșitor sentiment! Până să îmi șterg uimirea de pe față, îmi lipseau multe lacrimi. Tot ceea ce a urmat a contat și nu prea. Acasă, din nou în insula noastră din mansardă, liniștea ne-a învăluit. Avea... sonorul la maximum. M-am conectat la M., la copilăria lui intra-uterină. M-am convins că trăiește fericit și... neastâmpărat. Ce cadou teribil face viaţa femeilor: maternitatea! Copilul meu... sunt eu! Copiii mei sunt eu! Când mi se întămplă să îmi fie dor de mine, mă uit la ei. Așa am mai multe copilării. De trăit și de povestit. Eu, adică Eli-Eli, Iani-Iani și micuțul M. / 15, Prier, 2016, Planeta Albastră 07. Trei inimi "inimate" Diferit. Şi neprevăzut. Cu mici poticniri. Dar la fel de frumos! Aşa aş defini odiseea celor peste 115 săptămâni în care în mine au pulsat (şi încă mai pulsează) două inimi. Inima mea a „inimat” trei inimi. Le-a ajutat să freamăte din frageda lor pruncie până au ajuns să freamăte pe cont propriu, fiecare după nouă luni în mine. Destule persoane pot spune că au (sau au avut), atâtea săptămâni, zile, minute, secunde şi clipe, simţuri la puterea... a doua. Poate chiar la a treia. Că au trecut prin sine (şi prin alte sufleţele) trăiri, împliniri, întâlniri, descoperiri, descumpăniri, despărţiri şi alte „-iri”. / 3 din Florarul lui 2016 08. Visătorie despre micuţul M. Sper ca viaţa să te trateze cu blândeţe. Sper să ai spiritul ludic. Sper să fii stăpân pe timpul tău. Sper să deguşti din bucuriile vieţii. Sper să ai aura înfăşurată în culori sonore. Sper să fii vitrinier al faptelor bune, al generozităţii şi al prieteniei. Sper să aflii la timp că destinul este în noi. Sper să ai multe şi rodnice oferte de destin. Sper să întâlneşti semeni tămăduitori. Sper să nu fii atins de otrăvuri vătămătoare de suflet. Sper să ajungi cu bine în târziul vieţii. Sper să îmi supravieţuieşti. Sper să nu uiţi că acasă este acolo unde sunt eu. Mama / Prier, a 28-a zi, 2016, acum... 09. Trio-formula Chiar şi după ce mi-au apus adolescenţa şi întâia tinereţe nu eram – de fapt, nici măcar nu mă imaginasem – vulnerabilă. Odăjdiile sufleteşti erau blindate, fără microexpresii, priviri sigure, cromatica tenului şi vârful urechilor blocate în nuanţe deschise, puls linear, călcătură fermă, palme uscate. Totul era (şi chiar era!) controlabil. M-am suspectat că armura începe să se fluidizeze din ziua în care am aflat că voi trăi – la propriu – la dublu, însărcinată cu întâiul prunc. În nouă luni, aproape mă uitasem. Fireşte, o altă etapă însă – curios – abia recunoşteam firimituri din mine. Încă mă transform după ce eul a fost în primariat cu Eli-Eli şi în secundariat cu Iani-Iani. Triada va fi completată de micuţul M., aflat aproape de finalul aventurii intrauterine. Curioasă să descopăr propriul sine pe noul drum-destin în trio-formula despre care psihologii pediatrici spun că ar aduce eului echilibru, deci perfecţiune. / 26 Florar 2016 10. Mati-Mati Încă un răvaș pe care îl caligrafiez digital într-o răspântie a vieții. Celelalte au rămas de taină. Dar esența era aceeași: bucurie, speranță, un (alt) început, frisoane ale “cevafi-ului”. Peste puţine momente, se va deschide… agrafa. Chirurgical. Pe curând, Eli-Eli, Iani-Iani şi... Mati-Mati! / 8-ul din Cireşarul lui 2016 joi, 8 iunie 2017 / Mati-Mati, întâiul an Nouă luni mi-a privit toate răsăriturile de Soare. Și apusurile de Lună. Și cerul împodobit cu toate stelele lui. Și curcubeiele. Arar și norii scămoși. Când... agrafa s-a deschis chirurgical, visa. După ce se va desăvârși teluric îmi va povesti despre ce. Într-o liniște pe care doar noi doi am perceput-o, ne-am privit. Ambii printre lacrimi. El era și a rămas înveșmântat în lumină. A tot zâmbit după ce coconul din cârpe l-a învelit, ca și cum ar fi fost din nou sub cerul meu. Un an de când nu mai are pătuțul în mine. De atunci mă tot căznesc să îi scriu binecuvântări pentru acum, mâine, o viață întreagă. Și încă o zi. - Mati-Mati, să fii sănătos! Sănătatea este cea mai de preț comoară. - Mati-Mati, să ai frumoase oferte de destin! Unii le numesc noroc/baftă/șanse. - Mati-Mati, să ai doar oameni buni în cale! Vei afla cât de mult contează... - Mati-Mati, să fii puternic! Vei trece mai ușor peste toate. - Mati-Mati, iubește! Este mult mai important decât să fii iubit. - Mati-Mati, petrece timp frumos cu cei dragi! Nimeni nu trăiește veșnicia. - Mati-Mati, adaugă viață anilor, nu doar ani vieții! Așa vei fi fericit. - Mati-Mati, să te bucuri de frații tăi și de noi, părinții tăi! Multe decenii! Să îi pomenești frumos pe cei dragi ție când vor trăi sub alt cer. - Mati-Mati, te binecuvântează MaMa! / 8 din Cireșarul lui 2017 7 noiembrie 2017 / Lipește tot mai des consoane de vocale. Când este mofluz, coboară prăpăstiile lui “m”. Când bucuria îi exaltă privirea și trupul, suie amețitoarele culmi ale lui “i”. Ia pieptiș drumul cuvintelor pitice. Asta doar dacă nu rostește altele, neplăsmuite în Dex. Slobozește adesea făgăduinți și este incapabil să păstreze un secret. Este limbut în bebelușă, o limbă uitată de oamenii mari. Este plămădit din lumină și din miere. Are pielea de nea, părul de mătase și ochiii cu lucirile planetelor iridescente. De o drăgălășenie aparte, se împrăștie generos în sufletele pe care le întâlnește. Astăzi, pe 8, Mati-Mati împlinește un an și cinci luni. Mulți și fantastici ani-lumină, preaminunatule dar al lui Dumnezeu! Vineri, 8 iunie 2018 / Fior aniversar Copiii își aleg părinții. De acolo de sus, în balansul lin al baldachinelor lor agățate de stele prind roiurile de dorințe printre care plutesc. Le pipăie, le miros, le trec prin ei. Și cumpănesc. Unii îndelung. Decriptată teluric, șovăiala lor poate dura ani. Prea mulți, câteodată. Eliberează imediat dorințele pe care le simt că trebuie împlinite de alte suflețele. Le lasă să ajungă la alte baldachine. Păstrează câteva între care se află și dorința părinților care îl merită. Să devină fetiță? Să devină băiat? Părinții aceia o va / îl vor iubi peste ființele lor? Vor învăța să devină cele mai bune versiuni ale lor? Oare râd destul? A mai prins dorința lor alt baldachin? Sau alte baldachine? Merită să îi facă bunici? Au trăit frumos? Au lăsat senin în amurgul vieții lor? Cu zâmbete și drăgălășenii, în primii săi doi ani, Mati-Mati mi-a desenat și mi-a colorat sonor povestea de mai sus. În prea multele puncte de fugă ale vieții, uităm, neglijăm, regretăm, ne pardonăm, ne curg apoi lacrimi otrăvitoare. Mati-Mati m-a învățat să nu mai ratez întâlnirea cu acum-ul sau cu imediatul. A 8-a + încă o zi din săptămână, 8 iunie 2018. (Mati s-a născut miercuri, deci vineri pare să fie a noua zi din săptămână). Miercuri, 31 octombrie 2018 / Narațiune „fantastico-gazetărească" Vântul abia oftează în ultimele bătăi de gene ale acestui octombrie. Dacă ridici privirea, vezi cortina de stele. Înnoptarea își descalcă faldurile, alungând timid arămiul de peste zi. Sclipici mici și rari pulsează stingher, mai mult pe ici decât pe colo. Privit de pe norii încâlciți în turlele Iașului se văd șerpi cu cap de lumină albă si cozi sângerii, dând rotocoale caselor, blocurilor, bulevardelor, cartierelor, ce mai?, întregului oraș. Se învârt bezmetic până devin tot mai subțiri și se sting când solzii adorm în… parcări. Sau pe trotuare. Cel mai adesea pe străzi. Stelele dau din firave aripi disperate să facă tot mai multă lumină. Își imaginează că își întrec fluxul luminos cu cel al pulsarilor dolofani, cu al cometelor și, mai grav, cu argintiul Lunii. Spre miez de noapte, luceferii par că s-au înmulțit, dar abia-abia sticlesc. Aproape blazate, stelele își așteaptă primenirea de peste an. Când timpul pășește în noiembrie, te miri de unde roiuri arteziene de dudui vesele fac iute conclav deasupra orașului. Încălecate pe mături din paie ori din plastic, unele chiar pe mopuri din cârpe, cu modele demodate, tunate, electrice ori stilizate, femeile de serviciu care chiar sunt de serviciu se înalță primele. De atâta drag de curățenie au venit și femeile de serviciu care... nu sunt la serviciu. Toate și-au pus în gând să curețe stelele, să spele norii și să îi pună la uscat. Afumate de noxe, năclăite de furnale, prăfuite de colbul ridicat de joaca prichindeilor ori înnegrite de tutun ars, stelele sunt căptușite cu mâzgă. Norii par mai ușor de curățat. Câteva mături zdravene pe spinări îi leapădă de cel mai împovărător praf. Pufoșeniile albe le înghit pe cele negre. Iscusite, femeile de serviciu înțeapă norii cu cozile de mătură ori de mop, îi frământă bine-bine cu înălbitor și, înainte să îi înșire în cârlige, îi parfumează cu florile nopții. Știați că florile nopții au culori de neon și parfumul cu nota cea mai înaltă de pe portativul miresmelor? Dereticarea asta haotică ține până spre primele patru ceasuri din Brumar. Dacă ar fi să căutați chiar acum femeile de serviciu la serviciu ori pe cele de serviciu care nu sunt la serviciu, sigur nu o să le găsiți. Abia își văd capul de treburi acolo sus. Ca să vă convingeți că fac de fiecare dată treabă grozavă, cam cu vreo oră înainte de întâiul răsărit din luna ce tocmai a început, priviți stelele ce atârnă de bolta orașului. Vor fi mai multe, mai luminoase, mai mari și mult mai ochioase. Nu uitați să cercetați și norii. Sunt transparenți de curați ce sunt. Înainte să plece, duduile și-au făcut statui din nori cu chipurile lor așa, ca un fel de semnătură de condică. Dacă ar fi să priviți aceste statui, nu toți pot să le vadă. Doar cei care au imaginația cu adevărat… curată. Dacă v-ați umple plămânii cu aerul dinaintea zorilor, veți afla cum miros norii și mai ales florile de neon. Povești pentru micuțul Mati-Mati pe când va fi ceva mai mare / Prima Vineri, 7 iunie 2019 / Mati-Mati alias Miracol Lutul alb, cel mai fin = piele-caolin Chip sublim = celest serafim Granate albastre = sub pleoape catifelate Lan de grâu = plete până la brâu Zâmbetul lui = miezul Universului “M” mare vine de la Mati-Mati alias Miracol. Primii lui trei ani trăiți de noi cu “M” mare de la Magie. “M” vine și de la mama, care te binecuvântează cu mulți-mulți ani de lumină, sănătate, zâmbete, fapte bune, oferte de destin, oameni buni în cale! 8, adică infinitul vertical din Cireșarul lui 2019 Marți, 10 martie 2020 / Dicționar Matias-Român (parțial cules, 2 spre 3 ani) Bicipetă = bicicletă Buziță = bluziță Căpusună = căpșună Căniță = cărniță Căsel = cățel Cheion = creion Ciieșe = cireșe Cupii = copii Cusit = cuțit Doptol = doctor Fucuisă = furculiță Guisă = guriță Gumec = glumesc Ighesată = înghețată Iguisă = linguriță Lapiti = lapte Lobosel = roboțel Măciciol = mărțișor Motocipipetă = motocicletă Mucumesc = mulțumesc Mulți ani glăiască = Mulți ani trăiască! Nugumesc = nu glumesc Oisă = oliță Pătuică = păturică Paci = (ce? / să) faci Pataoni = pantaloni Peiusă = periuță Pisesă = prințesă "R" se pronunță "L" Sosop / Trosop = prosop Taptol = tractor Ticusă = sticluță "Ț" se pronunță "S" sau "C", după caz sau chef Luni, 13 aprilie 2020 / Poveste reală pentru Mati-Mati “Habarn-aveați” că ursul zboară. Sau că iepurele poate țopăi de sus în jos. Cum ar veni, sensul corect este, de fapt, antonimul. Și asta numai ca să se amuze când ne vede confuzi. Până și stele răsar în plină zi și sunt transparente pentru cei care nu au puterea să le vadă. Darămite să le numere. În lumea micuțului Mati-Mati numai așa se întâmplă. Ursul plușat a pătimit și a învățat de toate. Chiar să și zboare în cei mai bine de trei ani de când stă lipit de mâna dreaptă a lui Mati-Mati. Este când telefon, când unealtă-magică care repară, deschide sau încuie. Știe să țină secrete și nu se supără când ajunge cadou – pentru câteva secunde – al cuiva care pretinde sau chiar plânge. A ajuns și în cuptor, nu doar în mașina de spălat rufe sau sub roți. Tot “Usuleț” șterge obrajii mânjiți de mâncare, apa sau lăpticul în preaplinuri. Are urechiușe tocite și o culoare neinventată, cândva brună. Are cele mai adorate colțuri pentru că, am uitat să vă scriu, este o batistă de pluș cu colțuri și cap de urs. Este prima jucărie pământeană a lui Mati-Mati. Când stăpânul scoate flăcări invizibile pe nas, ursul zboară, aruncat în slăvi la propriu. Peste amenințarea aceasta nu ar trebui să treacă nimeni. Mai ales dacă ursul zboară... în spate. Dacă totuși îndrăznește cineva să ignore flăcările, intră în scenă “Iepuaș”. Ați dedus bine, un iepuraș care țopăie invers, aruncat de la mare înălțime spre sol. Al doilea salt este prin ricoșeu. Iepurele este din aceeași familie… cu ursul. Este tot o batistă plușată, tot cu colțuri adorate, tot cu o culoare criptată, însă a doua jucărie pământeană a micuțului, lipită de mâna lui stângă. “Iepuaș” împarte aceeași soartă cu ”Usuleț”: telefon-unealtă-păstrător de secrete-cadou-ștergător de mâncare-apă-lăptic. Fript, spălat, turtit, mototolit, drăgălit. “Habarn-am” ce o fi în mintea lor plușată când pățesc atâtea și tot la Mati-Mati ajung să le fie colțurile scobite, măsurate, mirosite și înnodate. Cert este un singur lucru: că doar ei mai știu pe de rost "marțiano-matisiana", limba pe care Mati-Mati o tot uită. / Prier ’20 / MaMa Luni, 8 iunie 2020 / Sublimi ani lumină, Mati-Mati! Între Duminica Îngândurată și Marțea Ploioasă din acest Cireșar capricios, a fost ziua lui Mati-Mati. Încerc să îi creionez din cuvinte portretul peste care se vor așeza anii frumoși, însoriți și mulți pe care mă rog să îi aibă. Ca și frații lui mai mari, Mati-Mati are pielea de nea, părul lung, de aur și ochii mari, albaștri, ca niște planete. În genele lui secrete și în cele tivite cu măturițe, tot de aur, s-a strecurat multă gingășie. O istețime a privirii, un dans al sprâncenelor când vocea cristalină întreabă, se miră, se bucură. Mă pierd adesea privindu-l, ca la o vitrină fermecător împodobită. Mati-Mati este terapeutic. Mă leapădă de orice stare rea și mă conectează la candoarea, fericirea și inefabilul lui. Îmi place să cred că nu există mamă care să nu-și adore copilul. Sau copiii. De aici și obiectivismul cu brume de subiectivism. Ce a reconfirmat alegerea lui Mati-Mati de a ne face, din nou, părinți este că mezinul tutelează și guvernează o familie. Sublimi ani-lumină, Mati-Mati! / MaMa la primii tăi 4 anișori Joi, 7 ianuarie 2021 / Cel Mai Adoră șosețelele fierbinți, desenează șoriceii doar cu capul în jos, repară submarinele de pe tavan, asamblează în plastic mașinile și roboții viitorului, apasă pe cuvinte în românește numai dacă interlocutorul merită dialogul, altminteri monologhează în englezo-matisiană. De profesie maratonist și prinț, promite să devină vodă. Are cele mai suave rugăminți, cele mai candide gesturi și pune în scenă cele mai... suprarealiste șotii. Este cel mai isusit escroc sentimental dintre toți cei cu care am avut de-a face. / MaMa despre Cel Mai (Mati-Mati, la “patlu” ani și jumătate) Luni, 7 iunie 2021 / Mati-Mati, sublimul trivalent Pe Mati-Mati l-am chemat pe când Iani-Iani ajunsese la noi de câteva luni. În ani umani, ar fi aproape 14. Avem pe atunci un Iani-Iani prunc mirositor a lapte mieros, de o cumințenie și de o drăgălășenie dincolo de perfecțiune. Îl priveam fără să mă satur, ca o prințesă animată, din aceea cu ochi exoftalmici, migdalați și tiviți cu măturițe zvârcolite. Îl contemplam și îmi imaginam cum ar fi dacă ar fi să trăiesc fericirea absolută la puterea a treia. Am trimis în univers acest gând pur și Mati-Mati ne-a ales. O spaimă medicală m-a anesteziat apoi, vreme de opt ani. Într-un martie de prin deceniul trecut, spaima a fost extirpată chirurgical. Trupul era abia atunci pregătit și Mati-Mati cred că era cam plictisit cât s-a tot dat în balansoarul din care ne privea. Când m-am lămurit că voi trăi superlativul trivalent, arătam, iarăși, ca o prințesă holbată. Abia după ce catatonia m-a uitat, am retrăit gândul și uimirea că trupul și-a așteptat vindecarea. Miracolul a fost Mati-Mati, prunc învelit în alifiile facerii ce miroseau a mir, cu o piele a cărei catifelare nu o mai trăisem până atunci. Și de atunci…. Mati-Mati a urcat primele cinci trepte, Iani-Iani acuși 14 și Eli-Eli 16. Mati-Mati a ales să se nască în infinitul vertical al lui cireșar, pe 8. La o lună depărtare de infinitul vertical al lui Eli-Eli, născut pe 8 florar. Cu două zile mai timpuriu decât întâiul cardinal compus al lui Iani-Iani, pe 10 cireșar. Feciori născuți între întâiul echinocțiu și întâiul solstițiu boreal. Astăzi, în acest infinit vertical, sunt primii cinci ani umani de când trăiesc sublimul trivalent: triatomic, tribazic și tridimensional. Miercuri, 8 iunie 2022 / De șase ani "copilozaur” Sufletele mele mă sfătuiesc tot mai des să mai las vederii fragmente din colajele de intimități. Măcar atunci când sufletelor însuflețite de Cel de Sus prin mine le sunt celebrate venirile și rămânerile pentru care mă rog și Îl implor să fie multe alături de mine și multe cu mine în gândurile lor însorite. Astăzi, au fost solemnitățile despre cel venit în infinitul vertical al lui cireșar, despre Mati-Mati sau eM sau Ma sau Matițuc, cel mai șarmant “copilozaur” dintre toți “copilozaurii” trăiți, întâlniți, lecturați sau vizionați. Inima și mintea îi alunecă acum pe rândurile cu gânduri pe care i le dedic și știu că viața pusă-i la modul infinit și infinitiv le vor încărca de sens, de emoție, de drag, de dor. Îi împărtășesc acum disperările care mă urmăresc în privința-i: - că forma trupului lui își tot uită amprenta și parcă se revarsă peste trupul meu după ce, acum șase ani, trupul lui de catifea părăsea trupul meu; - că trupul meu îi rămâne tot mai mic. Că îmbrățișările lui nu vor mai fi atât de dese. Însă la fel de terapeutice; - că zâmbetele lui pistruiate în negru după ce l-au părăsit dințișorii de lapte vor fi cele mai sincere și candide emoții receptate de mine la puterea a treia; - că furtunile lui imaginare vor avea explicații în real, în uman, în urban. Prefer suprarealismul șotios pe care lupt să i-l conserv; - că limba română are cele mai contorsionante naivități, cele mai amuzante sluțenii și cele mai aiuritoare asocieri. “Marțiana matisiană” devine limbă moartă. Dar i-am cules niscaiva cuvinte, expresii, butade; - că cele o mie de inimioare care pulsează acum doar pentru mine vor fi înmiite pentru inimioarele pe care le va inanima de-a lungul lungii vieții pe care i-o doresc. Îi împărtășesc acum rugăciunile și speranțele mele: - că îi va fi bine pentru că a fost hărăzit cu bine în bine; - că are rostul lui în rostul nostru și al semenilor cu care se va însoți în călătoria numită “viață”; - că va fi cel mai abil căutător de sens; - că va avea un mâine mai bun decât ieri și decât azi; - că va trăi cele mai frumoase cărți spre a scrie o prea frumoasă carte a vieții. / Mati, te îmbrățișează topită de drag, MaMa! Sâmbătă, 8 iunie 2024 / Matias, 8-arul 8-imist și… 8-im. Ideograma lui 8 de pe 8 8 ani pe 8. O singură dată în viață stau laolaltă așa. Și încă o dată pe 8, 8 lipit de 8 în 88 de ani. Grafic, 8 este infinitul întors și semnifică prosperitate și abundență. Arhetipal, 8 atinge capacitățile creatoare și materializatoare la potențialul cel mai de sus. Karmic, 8 este punctul de întâlnire dintre cercul generațiilor anterioare și cele ulterioare, hotarul dintre trecut și viitor, vamă între generații în karma viitoare. Spiritual, 8 oprește „răul” din trecut și dă „binele” în viitor. Alchimic, 8 este purificator, transformator, metalic. Economic, 8 este Lupul de pe Wall Street, finanțatorul și investitorul spectaculos. Justițiar, 8 înseamnă luptă pentru: dreptate, valori morale și umanitate. Caracterial, 8 înseamnă integritate, intransigență, hotărâre, tărie, stabilitate, nădejde, ambiție de neclintit, bunăstare și noroc. Astrologic, 8 este saturnian. Echivalent cu disciplina și anduranța. Numerologic, 8 este una dintre cele mai puternice și mai complexe cifre, guvernată de călăuzire, încredere, succes și seriozitate. Scăpărologic, 8 este binecuvântarea mea la puterea a doua: eliasiană și matisiană. Am șansa să fiu printre Oamenii lui Opt. 8 este om și este om ideal. Are forma și cuprinderea perfecte! 8-imist, 8-im și 8-imizat, Optimus chiar este Matias, stăpân (roman și „român”) al zeilor (casnici) și al oamenilor, suprem în toate. Focul lui intern a devenit focul nostru intern. Mati-Mati, te iubim până dincolo de dincolo, îți dorim să fii și să te păstrezi sănătos, să petreci teluric multe zeci de ani-lumină în lumină, să păstrezi lângă tine doar oamenii buni și să te păzești de excesele lui 8! Te binecuvântează MaMa, la puterea a 8-a!!! P.S. 1. Nu credeam în puterea numerelor până să primesc primul dintre cele trei daruri divine. 2. Din doi în doi ani, Luna răsare pe 8 iunie în perechi: semilună în creștere și semilună în descreștere. Pe proximul 8, Luna a încheiat perechea de creștere. 3. Încă nu am uitat că numeralul cardinal se scrie cu litere. A primat grafismul. Duminică, 8 iunie 2025 / 9 Valurile de opal își caută des țărmurile spre periferiile irișilor tăi. Oceanul stăruie în tine ca în fiecare dintre noi. În zenitul oceanului tău se află un destin însorit. Asta și pentru că te-ai ivit miercurea, ziua în care străbunii credeau că s-a făurit Soarele. Acum nouă ani, în Miercurea Divină, ți-am privit opalul celest. De atunci îți caut privirea și este, de fiecare dată, ca prima dată: uimitoare și proaspătă, cu interferențe mistice după ce lumina s-a îndrăgostit de ocean. Sprâncenele-ți dansează după cum țopăie ludicul din mintea ta. „Habarn-ai” că ele îmi spun, de fiecare dată, adevărul. Vântul ți se ascunde des în pletele. Le schimbă forma și nuanțele. Mai nou, par raze înscărite și aricioase după ce convențiile sociale au secerat holdele nisipoase. Dar miros la fel. Ca acasă. Dincolo de ocean și de coamă, mintea ta născocește sublimul. Pe cerul și pe norii plăsmuirilor tale încă alunecă, doar răsturnați, melci cu cochilii de aer, de vânt, de apă, de lună și de soare. Revenirile în concret îți așează cifrele în premii, benzile desenate în cartoane cu antet și fericirile în prietenii tot mai trainice. Magia, mirarea, inocența și misterul din suflețelul tău mă însoțesc și mă vindecă, Mati-Mati, cea mai proaspătă dintre cele trei binecuvântări ale vieții mele. MaMa, în ziua în care împlinești ultimul cardinal… natural. Să ai viață îndelungată sub cardinalul cel mai însorit, să cauți șanse chiar și în neșanse, copil magic, născut la nouă luni, cu cele nouă virtuți, nouă grații, nouă muze și tot atâtea „fructe ale spiritului”: dragoste, bucurie, pace, îngăduință, bunătate, credință, blândețe și stăpânire de sine! / 9 ani în infinitul vertical din Cireșarul lui '25 după două mii (08.06.2025)