Speranța este o iluzie orchestrată. De aceea îmi orchestrez alte noi
2020 de speranțe în 2020. Este al 11-lea meu an bisect, al 15-lea de
când trăiesc prin întâiul, al 13-lea prin al doilea și al patrulea prin
al treilea meu fecior. Este un an în care imparitățile egalează
paritățile, privind aniversările nucleului meu greu. Le-am deșirat - pe
luni calendaristice - cu pixul, le-am înfrățit prin acolade și unghiuri
drepte, le-am împuns cu săgeți cu dublu sens. Numerologic, nu
le găsesc – încă – potrivirile dar într-o socoteală viitoare vor conta enorm.
M-am lepădat de un 2019 cu 2019 speranțe orchestrate și împlinite. A
fost un an înnebunitor, istovitor și lămuritor. Chiar și așa, în târziul
vieții, aș vrea să îi retrăiesc, fără vreo excepție, toate aceste...
–itor-uri.
Un 2020 cu Luni în creștere, pline de bucurie și care să vi se rotească sincron cu Pământul!
