Mr. Escape / 15 ani

 Decarul secund din trioul meu de suflet a împlinit cinsprezece ani. Născut pe 10, al doilea meu prunc a pierdut statutul de mezin. Nu și pe cel de prinț. Micul prinț este acum marele prinț după ce i-am rămas mică. I-am devenit, temporar (SPER!), inconfortabilă pentru că vortexurile adolescentine prind în mijloc mămicile, mai ales. I-aș fi, chipurile, iscoditoare, indiscretă, ilogică, iritativă, intempestivă, insinuantă, inculpătoare și infinite substantive cu “i” pentru că “i” este majuscula lui. A lui Iani-Iani, longilinul cu ochi de nefelin, care virează în nuanțe dictate de… mood (verzi când chipul este senin, gri când adolescența îi înnoadă sprâncenele și azuriu sub influența cromatică a vestimentației). Dacă ar fi să îi dau un titlu fiecărui an de-al său, anul acesta i s-ar potrivi Mr. Escape. Angoasat de examenul spre a noua, Iani-Iani s-a iscusit în evadări sub pretexte cu variabile grade de dificultate. Mă uluiește deși mă confrunt cu a doua adolescență. Părea să fiu deprinsă de fiul de cel mare pentru fiul mijlociu. Descopăr noi forme de eludare și evadare care mă lasă visătoare. Destule iscusințe posedă Iani-Iani care îi lasă portretul cu fața spre privitori. Are cel mai nemilos bisturiu verbal. Argumentează neobosit până la istovirea interlocutorului. Ajutat de grafit, duce hiperrealist tridimensionalul în bidimensional. Te esențializează dintr-o privire. Știe toate scurtăturile care îi convin și care conving. Are memoria nedreptăților și aprecierilor care îl vizează. Are o prea generoasă generozitate ce îl transformă în ținta preferată a profitorilor sentimentali. Are cel mai solid și gros strat de bine în el pe care adolescența îi așterne nisipurile și îi tot modifică relieful până Iani-Iani se lămurește și apoi clădește trainic. Este cel mai simpatic non faptic, cel mai bun strateg și marketer, cu uriaș potențial de a fi un abil politician.

Având convingerea că discursul tău de acum va fi dovedit de faptele mărețe de mâine, că vortexul adolescentin este o iluzie optică tranzitorie și că urmează acalmia, te ciufulește cu mult drag, și încă cu niscaiva răbdare, MaMa!
Pentru Iani-Iani, adolescentul de azi, visătorul de mâine, formidabilul de poimâine, în cele din urmă ceasuri ale lui 10 cireșar 2022

 

De șase ani "copilozaur”

Sufletele mele mă sfătuiesc tot mai des să mai las vederii fragmente din colajele de intimități. Măcar atunci când sufletelor însuflețite de Cel de Sus prin mine le sunt celebrate venirile și rămânerile pentru care mă rog și Îl implor să fie multe alături de mine și multe cu mine în gândurile lor însorite. Astăzi, au fost solemnitățile despre cel venit în infinitul vertical al lui cireșar, despre Mati-Mati sau eM sau Ma sau Matițuc, cel mai șarmant “copilozaur” dintre toți “copilozaurii” trăiți, întâlniți, lecturați sau vizionați. Inima și mintea îi alunecă acum pe rândurile cu gânduri pe care i le dedic și știu că viața pusă-i la modul infinit și infinitiv le vor încărca de sens, de emoție, de drag, de dor. 

Îi împărtășesc acum disperările care mă urmăresc în privința-i: 

- că forma trupului lui își tot uită amprenta și parcă se revarsă peste trupul meu după ce, acum șase ani, trupul lui de catifea părăsea trupul meu; 

- că trupul meu îi rămâne tot mai mic. Că îmbrățișările lui nu vor mai fi atât de dese. Însă la fel de terapeutice; 

- că zâmbetele lui pistruiate în negru după ce l-au părăsit dințișorii de lapte vor fi cele mai sincere și candide emoții receptate de mine la puterea a treia; 

- că furtunile lui imaginare vor avea explicații în real, în uman, în urban. Prefer suprarealismul șotios pe care lupt să i-l conserv;

- că limba română are cele mai contorsionante naivități, cele mai amuzante sluțenii și cele mai aiuritoare asocieri. “Marțiana matisiană” devine limbă moartă. Dar i-am cules niscaiva cuvinte, expresii, butade; 

- că cele o mie de inimioare care pulsează acum doar pentru mine vor fi înmiite pentru inimioarele pe care le va inanima de-a lungul lungii vieții pe care i-o doresc. 

Îi împărtășesc acum rugăciunile și speranțele mele: 

- că îi va fi bine pentru că a fost hărăzit cu bine în bine; 

- că are rostul lui în rostul nostru și al semenilor cu care se va însoți în călătoria numită “viață”; 

- că va fi cel mai abil căutător de sens; 

- că va avea un mâine mai bun decât ieri și decât azi; - că va trăi cele mai frumoase cărți spre a scrie o prea frumoasă carte a vieții. 

Mati, te îmbrățișează topită de drag, MaMa!