De ce atâtea întrebări?
De ce îmi pare că apa prin valuri scrisorile-mi aduce?
De ce-mi pare că liniştea se regăseşte când soarele apune?
De ce simt ca orizontul mi-arată timpul unde tu pluteşti?
De ce cred că dacă nu stau în lumină … tu nu mă regăseşti?
De ce sufletu-mi strigă la tine şi totusi … nu m-auzi?
De ce plâng cu mii de lacrimi şi totuşi cu durerea mea tu nu te uzi?
De ce m-ai alungat la mal, pierzându-mă-necunoscut?
De ce simt că te urăsc deşi eşti tot … şi visul pe care l-am avut?
De ce mi-e frig şi frică, deşi-n mulţime sprijin după tine am găsit?
De ce lumea m-atinge să mă aline, deşi am devenit urâtă la privit?
De ce cred că viaţa fără tine, e doar un felinar la margine de apă?
De ce dacă l-aprind şi pe al doilea, ar fi ca doi ochi ce nu mai pot să vadă?
De ce-ai născut în mine atât de multe întrebări?
De ce mă pedepseşti şi astăzi nu mai dai răspunsuri?
De ce ecoul inimii mele nici acuma tu nu-l crezi?
Sunt o prăpastie în care lumea s-a închis în întuneric …
de ce naiba NU MAI VEZI?????
(POTisme, Făurar 2014)
2 comentarii:
Plina de mister si frumusete.
Plina de mister si frumusete.
Trimiteți un comentariu