Luna

Despre Luna nu am avut când scrie nici după amurgul lui 24 Îndrea, nici la câteva zile după primul pătrar din acest sfârșit de an. Găsesc răgaz acum să las câte ceva despre Luna, când Luna plină descrește, are 96% lumină.

Luna a venit la noi când Luna ne lumina 69%, la două luni de când se născuse și Luna era atunci 65% lumină. Luna noastră are întunericul egal înspicat cu lumină. Are chiar o semilună albă pe creștet, ochi care imploră, bun simț și cumpătare. Are blănița mătăsoasă, urechiușe ondulate și terapeutice și alintături de bebe-cățel. Gravitația Lunei ne tot atrage și ne comprimă timpul. Este Luna noastră.

Luna, în prima zi din prima lună din an (01.01.2021)

 

 

Patruzeci și patru pe patru

Patruzeci și patru pe patru, alături de patru, la patruzeci și patru de ceasuri distanță de ultimul pătrar din an. Descresc între Luna plină și cea nouă. Paisprezece zile încep să cresc până la primul pătrar al Lunii din ultima lună a acestui an. După patruzeci și patru de zile de la patruzeci și patru de ani voi avea tot atâta întuneric câtă lumină am pe patru.

P.S. Cei de pe patru fac cât patru, stau cu ochiii în patru, povestesc des între patru ochi, despică firul în patru, se uită în patru zări, au măcar patru clase, chiar fac pe dracu’n patru.

Eu despre... mine pentru cei patru ai mei.

Rânduri postate pe patru, la ceasul patru și patruzeci și patru de minute.

Vortex Lunar

Al treisprezecelea an ianisian

Nicicând discursul nu i-a fost mai tăios. Ne radiografiază precis, ne spune și ce ne place și ce nu ne place să auzim despre noi. Are un bisturiu verbal pe care nu l-am mai întâlnit la vreun curajos până acum. Este un om mare captiv într-un trup firav, tot mai evident adolescentin. Figura lui pierde trăsăturile fine, pielea lui se decatifelează și sprâncenele se lățesc și se adună în discursuri logoreice, logice și unele aparent ilogice când se joacă de-a clovnul. Tot mai selectiv în a face ce i se spune, pare că se căpcăunește. Histrionic, firește. Dacă îi livrezi argumente, trebuie să ai timp, să îi desenezi imaginar hărți sau să îi povestești grafic, cu pixul în mână, în detaliu. Când are toate datele problemei, acceptă pătimaș, prea pasional implicat odată convins. Dar când are de demonstrat, te lasă fără cuvinte de splendorile pe care le poate face.
Este un ins discursiv mai mult decât unul faptic. Are un marketing personal hazos, suspect de timpuriu pus în scenă. Cum am mai scris despre Iani-Iani, este un personaj despre care, ca în Ulisele lui James Joyce, poți scrie diluvian, fără punctuație, fără să te repeți, fără să plictisești, fără de care nu se poate trăi. Ani-lumină cu sănătate și splendide oferte de destin, PreaScămosule și PreaFrumosule Iani-Iani!
MaMa, în al treisprezecelea an ianisian

Sublimi ani lumină, Mati-Mati!

Între Duminica Îngândurată și Marțea Ploioasă din acest Cireșar capricios, a fost ziua lui Mati-Mati. Încerc să îi creionez din cuvinte portretul peste care se vor așeza anii frumoși, însoriți și mulți pe care mă rog să îi aibă. Ca și frații lui mai mari, Mati-Mati are pielea de nea, părul lung, de aur și ochii mari, albaștri, ca niște planete. În genele lui secrete și în cele tivite cu măturițe, tot de aur, s-a strecurat multă gingășie. O istețime a privirii, un dans al sprâncenelor când vocea cristalină întreabă, se miră, se bucură. Mă pierd adesea privindu-l, ca la o vitrină fermecător împodobită. Mati-Mati este terapeutic. Mă leapădă de orice stare rea și mă conectează la candoarea, fericirea și inefabilul lui. Îmi place să cred că nu există mamă care să nu-și adore copilul. Sau copiii. De aici și obiectivismul cu brume de subiectivism. Ce a reconfirmat alegerea lui Mati-Mati de a ne face, din nou, părinți este că mezinul tutelează și guvernează o familie.
Sublimi ani-lumină, Mati-Mati!
MaMa la primii tăi 4 anișori

Poveste reală pentru Mati-Mati

“Habarn-aveați” că ursul zboară. Sau că iepurele poate țopăi de sus în jos. Cum ar veni, sensul corect este, de fapt, antonimul. Și asta numai ca să se amuze când ne vede confuzi. Până și stele răsar în plină zi și sunt transparente pentru cei care nu au puterea să le vadă. Darămite să le numere. În lumea micuțului Mati-Mati numai așa se întâmplă.
Ursul plușat a pătimit și a învățat de toate. Chiar să și zboare în cei mai bine de trei ani de când stă lipit de mâna dreaptă a lui Mati-Mati. Este când telefon, când unealtă-magică care repară, deschide sau încuie. Știe să țină secrete și nu se supără când ajunge cadou – pentru câteva secunde – al cuiva care pretinde sau chiar plânge. A ajuns și în cuptor, nu doar în mașina de spălat rufe sau sub roți. Tot “Usuleț” șterge obrajii mânjiți de mâncare, apa sau lăpticul în preaplinuri. Are urechiușe tocite și o culoare neinventată, cândva brună. Are cele mai adorate colțuri pentru că, am uitat să vă scriu, este o batistă de pluș cu colțuri și cap de urs. Este prima jucărie pământeană a lui Mati-Mati. Când stăpânul scoate flăcări invizibile pe nas, ursul zboară, aruncat în slăvi la propriu. Peste amenințarea aceasta nu ar trebui să treacă nimeni. Mai ales dacă ursul zboară... în spate. Dacă totuși îndrăznește cineva să ignore flăcările, intră în scenă “Iepuaș”. Ați dedus bine, un iepuraș care țopăie invers, aruncat de la mare înălțime spre sol. Al doilea salt este prin ricoșeu. Iepurele este din aceeași familie… cu ursul. Este tot o batistă plușată, tot cu colțuri adorate, tot cu o culoare criptată, însă a doua jucărie pământeană a micuțului, lipită de mâna lui stângă. “Iepuaș” împarte aceeași soartă cu ”Usuleț”: telefon-unealtă-păstrător de secrete-cadou-ștergător de mâncare-apă-lăptic. Fript, spălat, turtit, mototolit, drăgălit. “Habarn-am” ce o fi în mintea lor plușată când pățesc atâtea și tot la Mati-Mati ajung să le fie colțurile scobite, măsurate, mirosite și înnodate. Cert este un singur lucru: că doar ei mai știu pe de rost "marțiano-matisiana", limba pe care Mati-Mati o tot uită.
Prier ’20 / MaMa