Sublimi ani lumină, Mati-Mati!

Între Duminica Îngândurată și Marțea Ploioasă din acest Cireșar capricios, a fost ziua lui Mati-Mati. Încerc să îi creionez din cuvinte portretul peste care se vor așeza anii frumoși, însoriți și mulți pe care mă rog să îi aibă. Ca și frații lui mai mari, Mati-Mati are pielea de nea, părul lung, de aur și ochii mari, albaștri, ca niște planete. În genele lui secrete și în cele tivite cu măturițe, tot de aur, s-a strecurat multă gingășie. O istețime a privirii, un dans al sprâncenelor când vocea cristalină întreabă, se miră, se bucură. Mă pierd adesea privindu-l, ca la o vitrină fermecător împodobită. Mati-Mati este terapeutic. Mă leapădă de orice stare rea și mă conectează la candoarea, fericirea și inefabilul lui. Îmi place să cred că nu există mamă care să nu-și adore copilul. Sau copiii. De aici și obiectivismul cu brume de subiectivism. Ce a reconfirmat alegerea lui Mati-Mati de a ne face, din nou, părinți este că mezinul tutelează și guvernează o familie.
Sublimi ani-lumină, Mati-Mati!
MaMa la primii tăi 4 anișori