Pe Mati-Mati l-am chemat pe când Iani-Iani ajunsese la noi de câteva luni. În ani umani, ar fi aproape 14. Avem pe atunci un Iani-Iani prunc mirositor a lapte mieros, de o cumințenie și de o drăgălășenie dincolo de perfecțiune. Îl priveam fără să mă satur, ca o prințesă animată, din aceea cu ochi exoftalmici, migdalați și tiviți cu măturițe zvârcolite. Îl contemplam și îmi imaginam cum ar fi dacă ar fi să trăiesc fericirea absolută la puterea a treia. Am trimis în univers acest gând pur și Mati-Mati ne-a ales. O spaimă medicală m-a anesteziat apoi, vreme de opt ani. Într-un martie de prin deceniul trecut, spaima a fost extirpată chirurgical. Trupul era abia atunci pregătit și Mati-Mati cred că era cam plictisit cât s-a tot dat în balansoarul din care ne privea. Când m-am lămurit că voi trăi superlativul trivalent, arătam, iarăși, ca o prințesă holbată. Abia după ce catatonia m-a uitat, am retrăit gândul și uimirea că trupul și-a așteptat vindecarea. Miracolul a fost Mati-Mati, prunc învelit în alifiile facerii ce miroseau a mir, cu o piele a cărei catifelare nu o mai trăisem până atunci. Și de atunci…. Mati-Mati a urcat primele cinci trepte, Iani-Iani acuși 14 și Eli-Eli 16. Mati-Mati a ales să se nască în infinitul vertical al lui cireșar, pe 8. La o lună depărtare de infinitul vertical al lui Eli-Eli, născut pe 8 florar. Cu două zile mai timpuriu decât întâiul cardinal compus al lui Iani-Iani, pe 10 cireșar. Feciori născuți între întâiul echinocțiu și întâiul solstițiu boreal. Astăzi, în acest infinit vertical, sunt primii cinci ani umani de când trăiesc sublimul trivalent: triatomic, tribazic și tridimensional.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu