Eli-Eli, primii 17 ani

17 / Micro-povestire din primii 17

Pe Eli-Eli nu îl pot încuvânta. Doar îl pot binecuvânta cu gândurile, rostirile, dorințele și rugăciunile mele de mamă. “Habarnuam” cum îl pot înveșmânta în cuvinte. Sau în imagini. Ce urzeli de litere, ce vitralii lingvistice, ce arhitecturi frazeologice l-ar esențializa. Ori ce fel de pixeli aș croi, însăila, tivi, broda, marochina sau accesoriza să îi ilustreze interiorul. Aș așterne, însă, gânduri pe rânduri figurând... figuri geometrice recognoscibile, deși el este artizanul formelor irecognoscibile, cu nebănuite puncte de fugă. Puține figuri, firește, pentru că generația lui grăbită nu ar timp să citească, să privească, să asculte. Generația lui este trăită de viață, încă nu își trăiește viața. Vor venii și anii de trăit, nu doar aceștia trăiți.

Am tot vrut să îi scriu în zorii primilor lui 17 ani, dar am șovăit. Nu doar copleștită de cotidian, dar frământată de căutarea esențelor lui. Pe nouă eram mistuită că ratez optul din Florarul acestui an. Mi-am promis că nu trece luna fără rândurile pentru târziul vieții lui din floarea seniorității mele. Până și Luna a obosit să îmi aștepte cuvintele. Și-a văzut de lunațiile ei, convinsă că sar peste 17 în galopul spre 18 ani. Dar m-am învrednicit să îi las peste timp, esența timpuriilor lui ani chiar dacă timpul pare că are tot timpul din lume.

În forme geometrice cu infinite puncte de fugă, Eli-Eli este acum inflaționist de cuvinte versus deflaționist de fapte; este cel mai pătimaș inginer social; are exces de devotament în prietenie; este insula de liniște din multele neliniști; este catargul meu și busola mea în turbulențele umanului copleșit de urban. Deține formula echilibrului meu. Și al nostru.

Fermecată de lanul lui cu plete blonde, de ochii azurii ca niște planete, de pielea de nea, de arhitectura fusiformă și longilină, dar și de atitudinea ta nobilă, te ciufulește cu prea mult drag, MaMa.

Ani lumină în lumină vie, Eli-Eli zis Elias! Amin.

17 în infinitul vertical al lui cinci din acest an

(ani / 8 / mai / 2022)

16 / Eliaso-Nimbus

 

Norul său are o arhitectură aparent aiuritoare, un melanj între modernism și neo-futurism. Muchii precise se zvârcolesc apoi, țâșnesc și revin în forme parametrice, hadidiene cu influențe high-tech. Mai tot timpul, Elias are capul în norul lui, dar l-am mai prins și levitând deasupra-i. Visele, idealurile și proiectele le ascunde sau lucrează la ele în zgârie norii din norul său.

Nici pe departe norul nu este desăvârșit. Îl tot modelează de vreo 16 ani încoace. Forma primordială a avut aripi și a tot fost animalieră până când a descoperit geometriile și grafismele specifice avangardei lui. Tainici algoritmi compun estetica și funcționalitatea norului la care privim cu fascinație.

În fiecare 8, adică în infinitul vertical din luna mai, îi aștern cuvinte stânjenitoare acum dar importante în târziul vieții lui sau după ce voi fi pe planeta unde mămicile se duc când se duc. Cum îi spuneam când inima mea o inanima pe a lui și în fiecare clipă și infinit de atunci, îl ador dincolo de fiecare cuvânt scris, gândit ori rostit.

Chiar dacă monologul adolescentin este pe alocuri minimalist, arareori deconstructivist, știu că vor veni anii cu dialoguri cu accente renascentiste și flamboaiante.

MaMa, rânduri și gânduri în Sâmbăta Însuflețită, după Vinerea Vântoasă, în mai-ul lui 21 după 2000 

 

P.S. Monolog concis într-o limbă română delicventă, sper tranzitorie.

Eli-Eli: - „ Mulțu’ ”, Scăpă! Și tu ar trebui să spui... “cu plă...”, Eli!

Scăpă: - Cu plăcere, Eli!

Îngrijorător, dar „cuplă” devine unitate de bază a vocabularului. Vai!

 

 

15 / Gânduri și rânduri pentru Eli-Eli de la MaMa

Eli-Eli, 5 ani: - Scăpă, știi cât de mult iubesc ciocolata? Scăpă, tu ești ciocolata mea!
Eli-Eli, 10 ani: - Bine, bine, Scăpă! Cum spui...
Eli-Eli, 15 ani: - Scăpă, chiar mă enervezi!
Eli-Eli, 18 ani: - Gata, Scăpă, plec de acasă!
Eli-Eli, 21 ani: - Scăpă, mă ierți? Ai avut dreptate. Eram naiv...
Eli-Eli, 30 ani: - Oare ce face Scăpă? Mă duc pe la ea.
Eli-Eli, 40 ani: - Nu vreau să o pierd pe Scăpă!
Eli-Eli, 50 ani: - Aș da orice să mai fie Scăpă lângă mine!
De la rândul patru încolo, dialogul și monologul sunt imaginare, dar previzibile. Toți am trecut, trecem și vom trece prin firescul vieții. Am răsfirat opt rânduri pentru că Eli-Eli a ales să se nască în infinitul pe verticală al lui Florar, adică pe opt.
Primii 15 ani eliasieni îi pot împărți în capitole a câte cinci ani: gingășie la superlativ / naivități savuroase / adieri preadolescentine. Precocitatea lui în a simplifica la esență este una dintre marile mele uimiri. Când îmi pierd azimutul, mă așez la povești cu un înțelept. Reglează fin, cardinal sau intercardinal, din cuvinte-cheie. Mă lasă visătoare după ce îmi ia vălul de pe față. Nucleul nostru greu are cinci suflete, dar deciziile majore se iau, de ceva timp, în trei, Eli-Eli fiind și în Executiv, nu doar în Decizional. Este un trăirist profund deși își pune des masca imberbă. Este junele pe care orice zână și-l dorește aproape pentru că are vocația prieteniei, prea multă generozitate și o prea rară noblețe. Când este sâcâit (eu o fac adesea, mă deconspir), alege abandonul pentru a evita complicațiile și contuziile verbale. Oarecum atipic pentru un tăuraș din Florar răsfirat pe verticală în infinitul lui opt. Răsfirat și la propriu pentru că se tot apleacă prin chenarele ușilor.
Gânduri și rânduri pentru târziul vieții lui Eli-Eli lăsate de MaMa / 08.05.2020

 

14 ani eliasieni
Când or fi zburat 14 ani telurici și niște clipe nepâmântene de când ne-a ales să îi fim părinți? Am, de câtva timp, acest dialog mut cu mine.

Îl măsor des cu gândul de sus până jos. Mă surprind că îi contemplu milenarismul din ființă și arhitectura-i tot mai ateniană. Mă fascinează universul cu care a venit, total lipsit de banalitate. De când respirăm același aer tare, tot învăț să îi fiu mamă. Am cea mai înaltă calificare în șovăieli, în stângăcii. El m-a învățat (și pe el am învățat) cum să fac ceva mai bine pentru ceilalți feciori. Mă privește indulgent, prin azuriul lui iridescent, de sub mormanul de plete. Mă înțelege și mă iartă. Fără excepție. Are calități atât de nobile pe care i le-am descoperit când nu găseam soluții. Ori speranță. Intemperiile adolescentine îl fac, uneori, inaccesibil, de cele mai multe ori savuros. Când era mai mic, visa să devină faraon. Apoi și-a ales meseria de musafir. În primii 14 ani din a miia lui ființă lumească, a devenit aiurist, artist, avangardist, biciclist, calculatorist, căpcăunist, caraghioșist, chitarist, colorist, ecologist, excursionist,  experimentalist, fenomenalist, haioșist, hoinarist, hoverboardist, idealist, infinitist, optimist, optzecist, pacifist, pixelist, pragmatist, poznarist, telefonist, țâfnoșist, trotinetist, visătorist și zăpăcist.

Ani mulți și însoriți, Maiestate!

Lui Elias, feciorul născut în infinitul lui Florar (8 răsturnat = infinit) / 08.05.19

 

                                   

13 / A 13-a aniversare + a 5-a lună = 18

Ce ar putea să fie 20 ca, lipit de 18, să dea 2018? Păi, ar putea să fie 20 de zâmbete în plus decât într-o zi neaniversară ori neonomastică. 20 de fiori când gândurile pure îl ating. 20 de stropi de soare care să îi picteze chipul cu altfel de lumină. 20 de scopuri nobile și noi. 20 de solzi de aer cu foșnet de șoaptă care să gonească neseninul. 20 de fericiri altfel. 20 de puteri tainice și tămăduitoare. Toate într-o zi și în fiecare zi din această viață. Ani mulți, îndestulați în bucurie, cu oameni dragi alături, sublim fiu al Lunii și al Soarelui!

O mamă de Elias

08 (zi) + 05 (lună) = 13 (ani). Sau 8 mai 2018. Adică marți, a doua zi după Duminica Răcoroasă și prima după Lunea Vânturoasă.

12 ?

11

Date personale: Născut, acum 11 ani, în cel mai frumos comitat al Moldovei

Ocupaţie: Copil fabulos, spectaculos şi alte cuvinte faine isprăvite în „-os”

Domenii artistice: Visătorie, histrionism, fotografie, muzică

Patronaj: Divin

Opere: Vicleşuguri memorabile, expoziţii de fotografie, mini-spectacole de teatru şi muzică

Premii: Încă nu reprezintă un scop

Caracterizare. Introducere: personaj central, câteodată secundar (chiar... episodic) al propriei deveniri. Toate ființele dragi care îi compun povestea gravitează în juru-i. Trăsăturile sale reies din fapte, limbaj, comportament, mediul în care se metamorfozează. Porecle: Eli-sică, Eli-truţă.

Cuprins. Portretul fizic: figură drăgălaşă şi recognoscibilă, mimică amuzantă, talie atletică, gesticulaţie expansivă, vestimentaţie... ambiguă. Portretul moral: frumuseţe sufletească, uşor de admirat. Trăsăturile sale exterioare le scot în evidenţă pe cele interioare.

Încheierea caracterizării: prin puține mijloace artistice, autorul realizează portretul unui copil cum fiecare părinte şi-ar dori să aibă: şugubăţ, creativ, generos, demn, curajos, înţelept, de o rară nobleţe sufletească, sensibil, un model pentru… oamenii mari. Plămada sa sufletească încă se documentează şi se așterne în cuvinte spre aducere aminte într-o retrospectivă a destinului, în târziul vieții.

Doar soare în viața ta, sănătate, ani mulți și buni, întâlniri providențiale, sublim pui de Scăpărici! / 8 Mai 2016 / Ai tăi (Iani-Iani, M., Radu și MaMa)

10 / 4.000 de răsărituri de când ne-ai ales

Eli, să ştii că pentru iubire poţi suferi destul…

Iubeşte, oricum!

Eli, să ştii că oamenii pot fi şi răi…

Iartă-i, oricum!

Eli, să ştii că poţi fi Mâine mai bun decât Astăzi…

Mulţumeşte-i lui Ieri, oricum!

Eli, să ştii că binele pe care îl faci poate nu va fi niciodată îndeajuns…

Fă bine, oricum!

Eli, să ştii că atunci când găseşti fericirea, unii pot fi geloşi…

Fii fericit, oricum!

Eli, să ştii că norii pot ţine captiv Soarele mai mult decât crezi…

Nu alunga norii… oricum!

Îţi mulţumim pentru cele aproape 4.000 de răsărituri de când ne-ai ales, Eli-Eli! La aniversarea primilor tăi 10 anişori, te sărută cu mult, mult, mult drag: Iani, Radu şi Scăpă! / 8 mai 2015

9

- AVEȚI UN BĂIAT DE NOTA 9!, răcnește o duduie înfrântă în lupta cu cântarul. Este infirmieră și împinge un pat pe roți în tunelul către viață.

- Pot să fac contestație?, murmur nedeslușit în timp ce în beznă disting plafoane fumurii și neoane stinse. Apoi aprinse. Apoi lumina zilei. Râd de gluma mea. De fapt, cred că doar eu am auzit-o. Mă reîntorc de dincolo. Îmi revin din anestezie.

- S-a trezit! Slavă Domnului!

Nu știu cine a rostit, dar sigur purta alb. Avea vocea unui înger.

- De ce 9? Pentru că s-a născut prin cezariană? Pot să fac... contestație?, plasez în real întrebările și, firește, gluma.

- Da, din cauza cezarienei.

După ce râsetele încetează...

- Doar vedetele primesc 10, chiar dacă nasc la fel. Deși după manual tot 9 ar fi.

Râdem de-a valma. Personalul medical pentru că totul a decurs bine. Eu pentru că trăiam, din acel moment, LA DUBLU. Ațipesc după ce tot vorbesc în dodii. Anestezia poate. Sau poate așa vorbesc eu, de fapt. Hău. Departe de perceptibil. Revin după ce simt pe obraz o respirație fină, un fornăit, un scâncet, o foială în scutecul alb, prea strâns, prea aspru. Deschid ochii. Focusez greu. O păpușică îmbujorată luptă să deschidă ochii de azur. Mă focusează la fel de greu. Apropierea ne-a trezit. Niște mâini experimentate manevrează păpușica-marionetă în scutec. O tot aduce spre mine. Copilul mă caută. Eu știu și SIMT că este AL MEU! Îl sărut și încep să plâng. Involuntar. Ca acum. Fix ca acum. Retrăiesc în fața acestei coli albe, digitale, momentele de acum 9 ani. Copilul meu de... nota 9 are 9 ani. Este întâiul meu prunc. Este Eli-Eli. Un personaj aparte, esențialmente voluntar, parcă prea devreme rebel. Rebel a fost încă din pântec. A stat cu capul în sus, în poziția Gânditorului, cu coatele sprijinite pe genunchi. A refuzat să se întoarcă spre final de sarcină, să se nască așa cum vreo 95% dintre pruncii universului ajung să se nască. Astăzi, purtăm aceeași mărime la papuci. Bănuiesc că peste vreo două luni am putea să ne schimbăm tricourile, hanoracele și gecile. El cu arabescuri vegetale și cu ii, eu cu hip-hop-eri și desene animate pe manșete sau gulere și tivuri colorate de-a-ndoaselea, la vedere. Un mare polemist, un pătimaș pe frontul argumentului, un stil teatral și exuberant în redarea faptelor, un tot mai iscusit desenator, un indecis în ceea ce privește, deocamdată, pasiunile și viitorul. Un mare ștrengar, un adorat și un alintat. Eli-Eli, un șugubăț de nota 10 PLUS! Să ne luminezi viața pe mai departe, sublim pui de Scăpărici! Cu prea mult drag, mama! Te iubesc la fel de mult și Iani-Iani și Radu! / 8 mai 2014

8

Mi-e tot mai greu să aştern pe hârtie cuvintele cu iuţeala şi lejeritatea anilor trecuţi. Este şi mai greu să scriu despre oameni care îmi umplu sufletul de bucurie şi compun motorul vieţii mele.

8 mai, ora 8.30, primii 8 ani ai întâiului meu... prunc. Ştie că îl iubesc, ştie că îl ador, ştie că lupt să devină un om şi mai bun în fiecare zi. Îşi va da pe deplin seama de toate astea peste ani. Probabil când va fi părinte. Sau cine ştie când. Băiatul cu părul de aur, pielea de nea și ochii mari ca niște planete ne uimeşte uluitor de des cu replici de om mare şi ne pufneşte râsul când ne amintim câte “meserii” a tot avut: faraon, Cavaler al Fetiţelor, inventator, făurar de rachete rapide din lemn, ceasornicar suprem, căpcăun, vânător de amurguri, chiar şi... musafir.

Eli-Eli, să te bucuri şi să ne bucuri toată viaţa şi încă o zi! Cu prea mult drag, mama! Adică Scăpă…

7

Vânătorul de amurguri, prichindelul convins că Luna nu este o fată frumoasă, ci un băiat misterios, feciorul care știe că atunci când galbenul se îndrăgostește de roșu ajunge portocaliu, copilul care după ce adoarme în el se mai vorbeşte încă şi care rostește cu aceeaşi voce cu care… gândeşte, iscusitul în desenatul crizantemelor cu pistrui, piticul convins că atunci când uităm de copilărie suntem deja adulţi, băiatul mâhnit doar când Soarele nu aţipește după Lună, ci tocmai după Saturn, năzdrăvanul care acum zâmbeşte cu și mai mult… întuneric din pricina dinţilor oferiți Zânei Măseluţă, băiatul care se naşte în fiecare primăvară, adică ELI-ELI, şi-a aniversat primii șapte ani în Zodia Taurului, chiar în Luna Florilor.

6

Băiatul cu părul de aur, pielea de nea și ochii mari ca niște planete a urcat şase trepte pe scara anilor. Profesiile i le știți: faraon, Cavaler al Fetițelor, inventator, făurar de rachete rapide din lemn și karatist când nu este vampir sau căpcăun. Tot timpul talentat, adoră să deseneze săgeți zâmbitoare, iar bastonașele dinaintea școlii sunt un fel de... opere, deși primele nu ştia să le facă decât greșit. Neînfricat în faţa duşmanilor transparenţi, spune că încă se mai teme de umbrele care se mişcă în noapte. Mai multe trăsnăi o să vă spună chiar Eli-Eli, dacă veniţi în Împărăţia Copiilor.

Ce îşi doreşte Eli de ziua lui? Doar un cer de jucărie!