De mai bine de două decenii, Sorin Onişor rătăceşte prin locuri uitate, găseşte uliţe şi cătune, le cartografiază, le surprinde în unghiuri neobişnuite şi în fundaluri învolburate, în lumină şi cromatică inconfundabile. Apoi face portretistica locului, cea a senectuţii mai cu seamă, într-o scenografie pictorială reală, construind din puţine declanşări personaje şi emoţii. Fotografiile sale nu au doar funcţie documentară, ci şi estetică. Au o anumită muzicalitate şi totodată relief, sunt texturate, au aspect de tapiserii.
Mai întâi pe peliculă fotografică și, după alfabetizarea digitală, pe captor full frame, Onișor se numără printre puţinii fotografi care au căutat și au găsit un nou sens satului românesc. În stilistica sa personală, i-a redefinit frumuseţea şi i-a evocat trăitorii. Continuă să o facă, oferind tot ceea ce a adunat în sufletul său. De fiecare dată, compune din puține imagini un basm rural al contemporaneității. Nu oferă nicidecum iluzii paradisiace manipulând mai apoi digital imaginea, ci așchii ale realității de lângă noi așa cum le “vede” și camera fotografică.
Visător de meserie, Sorin Onişor evadează des din ceea ce el numeşte purgatoriu urban. Dă des oraşul pe sat pentru că astfel se întoarce la rădăcini. Tot timpul cu aparatul foto la gât, pare un fel de năuc căzut în copilărie. Mai mult, se declară un român emigrat în România, însă în România tradițională.
Sorin Onişor mai are de vânat și de imortalizat multe răsărituri de soare și multe apusuri, te tot miri pe unde le găsește. El mai are de surprins și noi de privit și de minunat.
Sorin Onișor a devenit un artist fotograf valoros și pentru că are valoroşi privitori de fotografie, așa cum sunteți dumneavoastră chiar acum.
Text: Gabriela Doboș, fotograf hoinar în România... urbană
(Prefață album foto Sorin ONIȘOR, ING 2014)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu