18

Un fior îmi stârnește fluturii din corp. Roiul răvășește fiecare celulă, căutându-și infinitul de orizonturi. Istovit, se regrupează în plexul solar. În firava acalmie, raționalul îmi șoptește că Ianis mi-ar fi zburătăcit fluturii. S-a foit în cămașa lui de mătase, tot mai strâmtă. Din senin, câțiva fluturi se ridică. Se încâlcesc pe cerul din mine. Îi dor aripile. Zbaterile lor inervează nervi neștiuți. Cu interiorul răvășit de fluturii răvășiți, caut chei. Apoi mașina. La volan, contracțiile dictează ieșirile din… și reîntoarcerile în… trafic. Maternitatea pare dincolo de curbura Pământului. După clipe lungi cât niște eternități, așez mașina să-și tragă sufletul, niște zile. Triaj. Cuvinte schimonosite. Consult. Scobutilul îmi pietrifică fluturii. Retur. Apăs pedale și învârt volanul căutând să ajung dincoace de arcuirea geoidului. Istovită, acasă, mă așez să citesc. Să uit. Între pagini, Ianis strănută. Fluturii crapă crisalidele abia alcaloidate. Roiul roiește frenetic. Contact, contracție, respirație sacadată, trafic, contracție, icnet, voce subțiată, contracție, operație. Un fluture iridescent se zbate în scutec. Miroase a mir, foșnește solzii de aer, cască ochii să îi inunde cu tot mai multă lumină. Între lumi, îl văd aici, pare că îl țin dincolo. Fluturii zboară haotic în capul meu, cu busolele din antene răvășite de anestezic. Firimituri de secunde pentru mine, ceasuri pentru alții până revin. Lucidă, fericită, împlinită, mult peste ce am îndrăznit să visez. 18 ani de atunci… P.S. Revin. Fluturii din capul meu roiesc, mă răvășesc, nu găsesc cuvintele pe tastatură...