joi, 16 octombrie 2014
sâmbătă, 23 august 2014
Cum am construit, din pixeli, noua poartă a Iaşului
Zi şi noapte, fără răgaz, roiul de utilaje umblă teleghidat. În nici 12 luni şi-a propus să dea ocol Ecuatorului. De două ori. Cete de oameni însufleţesc drăcoveniile care doboară acareturi, semeţesc gard verde cât vezi cu ochii şi înapoi, sapă şi cară pământ negru, aduc şi răstoarnă argilă aurie, nivelează, compactează, împrăştie bitum în şapte straturi, trasează cifre şi dungi în alb sau în culoarea mierii, tivesc - noaptea sau în crepuscul - marginile orizontului cu o salbă de lumini albe şi câteva stacojii.
Pe mii de metri în lung şi în lat, plusul a devenit minus şi minusul a devenit plus de câteva ori într-un efort colosal care nu poate fi complet scris cu lumină sau ilustrat de cuvinte. De la prima cupă care a muşcat pământul până la arcada de apă sub care a trecut Boeing-ul 737, cam asta s-a petrecut periferic Iaşului din augustul trecut până în augustul acesta. Aşa s-a semeţit şi unit, cu 5 grade rotită, pista veche de nici trei zile cu pista veche de 45 de ani. Fără vestă verde ci cu vestă foto, am fost părtaşi. Am schimbat lentilele din ora magenta până în cea albastră şi anapoda, în slalom printre utilaje şi oameni, într-o altfel de trudă, aceea de a înveli în pixeli efortul de a croi lin şi elastic cea mai modernă poartă a urbei. Cu fiecare declanşare ştiam că devenim părtaşi la naşterea unui edificiu care va schimba destinul oraşului în care am ales să ne naştem. Și să rămânem.
Aştern puţine rânduri nu pentru mine, nici pentru alţii, ci cu gândul la fecioraşii mei cărora le las o zestre virtuală, aşa cum am scris și ilustrat nașterea unui alt edificiu menit să schimbe, în alt sens, istoria urbei și a regiunii, Palas, așa cum ilustrăm în taină un altfel de Iași și așa cum vor găsi, peste mai puțin de o jumătate de veac, în capsula timpului îngropată pe axul orașului, fotografii și mesajul de drag, și poate dor, de la părinții lor.
Pentru Eli-Eli şi Iani-Iani, mistuită de drag, MaMa
Gabriela DOBOŞ alias Scăpărici / PRO IMAGE Photo Agency
22 spre 23 Gustar 2014
sâmbătă, 14 iunie 2014
joi, 8 mai 2014
Eli-Eli, un șugubăț de nota 10 PLUS!
- AVEȚI
UN BĂIAT DE NOTA 9!, răcnește o duduie înfrântă în lupta cu
cântarul. Este infirmieră și împinge un pat pe roți în tunelul către viață.
- Pot
să fac contestație?, murmur nedeslușit în timp ce în beznă disting plafoane
fumurii și neoane stinse. Apoi aprinse. Apoi lumina zilei. Râd de gluma mea. De
fapt, cred că doar eu am auzit-o. Mă reîntorc de dincolo. Îmi revin din
anestezie.
- S-a
trezit! Slavă Domnului!
Nu știu cine a rostit, dar sigur purta alb. Avea vocea unui înger.
Nu știu cine a rostit, dar sigur purta alb. Avea vocea unui înger.
- De ce
9? Pentru că s-a născut prin cezariană? Pot să fac... contestație?, plasez în
real întrebările și, firește, gluma.
- Da,
din cauza cezarienei.
După ce râsetele încetează...
După ce râsetele încetează...
- Doar vedetele
primesc 10, chiar dacă nasc la fel. Deși după manual tot 9 ar fi.
Râdem de-a valma. Personalul medical pentru că totul a decurs bine. Eu, pentru că trăiam, din acel moment, LA DUBLU. Ațipesc după ce tot vorbesc în dodii. Anestezia poate. Sau poate așa vorbesc eu, de fapt. Hău. Departe de perceptibil. Revin după ce simt pe obraz o respirație fină, un fornăit, un scâncet, o foială în scutecul alb, prea strâns, prea aspru. Deschid ochii. Focusez greu. O păpușică îmbujorată luptă să deschidă ochii de azur. Mă focusează la fel de greu. Apropierea ne-a trezit. Niște mâini experimentate manevrează păpușica-marionetă în scutec. O tot aduce spre mine. Copilul mă caută. Eu știu și SIMT că este AL MEU! Îl sărut și încep să plâng. Involuntar. Ca acum. Fix ca acum. Retrăiesc în fața acestei coli albe, digitale, momentele de acum 9 ani. Copilul meu de... nota 9 are 9 ani. Este întâiul meu prunc. Este Eli-Eli. Un personaj aparte, esențialmente voluntar, parcă prea devreme rebel. Rebel a fost încă din pântec. A stat cu capul în sus, în poziția Gânditorului, cu coatele sprijinite pe genunchi. A refuzat să se întoarcă spre final de sarcină, să se nască așa cum vreo 95% dintre pruncii universului ajung să se nască. Astăzi purtăm aceeași mărime la papuci. Bănuiesc că peste vreo două luni am putea să ne schimbăm tricourile, hanoracele și gecile. El cu arabescuri vegetale și cu ii, eu cu hip-hop-eri și desene animate pe manșete sau gulere și tivuri colorate de-a-ndoaselea, la vedere. Un mare polemist, un pătimaș pe frontul argumentului, un stil teatral și exuberant în redarea faptelor, un tot mai iscusit desenator, un indecis în ceea ce privește, deocamdată, pasiunile și viitorul. Un mare ștrengar, un adorat și un alintat. Eli-Eli, un șugubăț de nota 10 PLUS! Să ne luminezi viața pe mai departe, sublim pui de Scăpărici! Cu prea mult drag, mama! La fel de mult te iubește și Iani-Iani și Radu!
Râdem de-a valma. Personalul medical pentru că totul a decurs bine. Eu, pentru că trăiam, din acel moment, LA DUBLU. Ațipesc după ce tot vorbesc în dodii. Anestezia poate. Sau poate așa vorbesc eu, de fapt. Hău. Departe de perceptibil. Revin după ce simt pe obraz o respirație fină, un fornăit, un scâncet, o foială în scutecul alb, prea strâns, prea aspru. Deschid ochii. Focusez greu. O păpușică îmbujorată luptă să deschidă ochii de azur. Mă focusează la fel de greu. Apropierea ne-a trezit. Niște mâini experimentate manevrează păpușica-marionetă în scutec. O tot aduce spre mine. Copilul mă caută. Eu știu și SIMT că este AL MEU! Îl sărut și încep să plâng. Involuntar. Ca acum. Fix ca acum. Retrăiesc în fața acestei coli albe, digitale, momentele de acum 9 ani. Copilul meu de... nota 9 are 9 ani. Este întâiul meu prunc. Este Eli-Eli. Un personaj aparte, esențialmente voluntar, parcă prea devreme rebel. Rebel a fost încă din pântec. A stat cu capul în sus, în poziția Gânditorului, cu coatele sprijinite pe genunchi. A refuzat să se întoarcă spre final de sarcină, să se nască așa cum vreo 95% dintre pruncii universului ajung să se nască. Astăzi purtăm aceeași mărime la papuci. Bănuiesc că peste vreo două luni am putea să ne schimbăm tricourile, hanoracele și gecile. El cu arabescuri vegetale și cu ii, eu cu hip-hop-eri și desene animate pe manșete sau gulere și tivuri colorate de-a-ndoaselea, la vedere. Un mare polemist, un pătimaș pe frontul argumentului, un stil teatral și exuberant în redarea faptelor, un tot mai iscusit desenator, un indecis în ceea ce privește, deocamdată, pasiunile și viitorul. Un mare ștrengar, un adorat și un alintat. Eli-Eli, un șugubăț de nota 10 PLUS! Să ne luminezi viața pe mai departe, sublim pui de Scăpărici! Cu prea mult drag, mama! La fel de mult te iubește și Iani-Iani și Radu!
luni, 28 aprilie 2014
"HOINAR PRIN MAROC", Radu ANECULĂESI, PRO IMAGE Photo Agency
Fotograful ieşean Radu Aneculăesi prezintă Marocul în 48 de instantanee
· Culoare, atmosferă, viaţă, inedit, spectacol – toate acestea surprinse în imaginile expuse „La Gard”, în Parcul Copou
Până pe 16 mai 2014, fotograful ieşean Radu Aneculăesi prezintă Marocul în 48 de instantanee, expuse în Parcul Copou, în Galeria de Artă „La Gard”, Casa de Cultură a Municipiului Iaşi „Mihai Ursachi”. Vernisajul expoziţiei va avea loc luni, 5 mai 2014, la ora 17.00, şi va fi prezentat de scriitorul Adi Cristi.
Radu Aneculăesi face parte din prima generație de fotoreporteri post-decembrişti ai Iașului. În aproape un sfert de veac de experienţă, a colaborat cu principalele ziare, reviste și publicații locale și naţionale, dar și cu prestigioase agenții internaționale de fotografie. A făcut pionierat în regiunea Moldovei în domeniul imaginii publicitare, fondând propria agenție de fotografie: Pro Image. Deși a semnat numeroase pictoriale și cataloage de modă, fotografii de produs, de tip corporate, arhitectură, peisaj, peisaj industrial, de eveniment şi portrete, Radu Aneculăesi a ales să expună imagini care slujesc prima sa pasiune: fotoreportajul. Impresionat de culoare, de atmosfera, viaţa, ineditul şi spectacolul fotografic, autorul a decis să împărtăşească iubitorilor de imagine câteva fotografii din cel mai recent periplu al său.
“Hoinar prin Maroc” este genericul expoziţiei care reuneşte instantanee cu locuitorii... solari ai exoticei țări, cu partea apuseană a deșertului Sahara, particularităţile orașelor vechi (Marrakesh, Rabat) și satelor din munții Atlas și Anti-Atlas şi cetatea Ait Benhaddou, unde s-au filmat pelicule celebre (între care “Gladiatorul” și “Cleopatra”), frumuseți care i-au însoțit autorului pașii în ținutul nord-african.
· Culoare, atmosferă, viaţă, inedit, spectacol – toate acestea surprinse în imaginile expuse „La Gard”, în Parcul Copou
Până pe 16 mai 2014, fotograful ieşean Radu Aneculăesi prezintă Marocul în 48 de instantanee, expuse în Parcul Copou, în Galeria de Artă „La Gard”, Casa de Cultură a Municipiului Iaşi „Mihai Ursachi”. Vernisajul expoziţiei va avea loc luni, 5 mai 2014, la ora 17.00, şi va fi prezentat de scriitorul Adi Cristi.
Radu Aneculăesi face parte din prima generație de fotoreporteri post-decembrişti ai Iașului. În aproape un sfert de veac de experienţă, a colaborat cu principalele ziare, reviste și publicații locale și naţionale, dar și cu prestigioase agenții internaționale de fotografie. A făcut pionierat în regiunea Moldovei în domeniul imaginii publicitare, fondând propria agenție de fotografie: Pro Image. Deși a semnat numeroase pictoriale și cataloage de modă, fotografii de produs, de tip corporate, arhitectură, peisaj, peisaj industrial, de eveniment şi portrete, Radu Aneculăesi a ales să expună imagini care slujesc prima sa pasiune: fotoreportajul. Impresionat de culoare, de atmosfera, viaţa, ineditul şi spectacolul fotografic, autorul a decis să împărtăşească iubitorilor de imagine câteva fotografii din cel mai recent periplu al său.
“Hoinar prin Maroc” este genericul expoziţiei care reuneşte instantanee cu locuitorii... solari ai exoticei țări, cu partea apuseană a deșertului Sahara, particularităţile orașelor vechi (Marrakesh, Rabat) și satelor din munții Atlas și Anti-Atlas şi cetatea Ait Benhaddou, unde s-au filmat pelicule celebre (între care “Gladiatorul” și “Cleopatra”), frumuseți care i-au însoțit autorului pașii în ținutul nord-african.
Galeria de Artă "La Gard", Parcul Copou
Casa de Cultură a Municipiului Iaşi "Mihai Ursachi"
Perioada: 28 aprilie - 16 mai 2014
Perioada: 28 aprilie - 16 mai 2014
Vernisaj: Luni, 5 mai 2014, ora 17.00
Prezintă: Adi CRISTI
Design afiş: Cristian LUNGU
Design afiş: Cristian LUNGU
Abonați-vă la:
Postări (Atom)