Ursul plușat a pătimit și a învățat de toate. Chiar să și zboare în cei mai bine de trei ani de când stă lipit de mâna dreaptă a lui Mati-Mati. Este când telefon, când unealtă-magică care repară, deschide sau încuie. Știe să țină secrete și nu se supără când ajunge cadou – pentru câteva secunde – al cuiva care pretinde sau chiar plânge. A ajuns și în cuptor, nu doar în mașina de spălat rufe sau sub roți. Tot “Usuleț” șterge obrajii mânjiți de mâncare, apa sau lăpticul în preaplinuri. Are urechiușe tocite și o culoare neinventată, cândva brună. Are cele mai adorate colțuri pentru că, am uitat să vă scriu, este o batistă de pluș cu colțuri și cap de urs. Este prima jucărie pământeană a lui Mati-Mati. Când stăpânul scoate flăcări invizibile pe nas, ursul zboară, aruncat în slăvi la propriu. Peste amenințarea aceasta nu ar trebui să treacă nimeni. Mai ales dacă ursul zboară... în spate. Dacă totuși îndrăznește cineva să ignore flăcările, intră în scenă “Iepuaș”. Ați dedus bine, un iepuraș care țopăie invers, aruncat de la mare înălțime spre sol. Al doilea salt este prin ricoșeu. Iepurele este din aceeași familie… cu ursul. Este tot o batistă plușată, tot cu colțuri adorate, tot cu o culoare criptată, însă a doua jucărie pământeană a micuțului, lipită de mâna lui stângă. “Iepuaș” împarte aceeași soartă cu ”Usuleț”: telefon-unealtă-păstrător de secrete-cadou-ștergător de mâncare-apă-lăptic. Fript, spălat, turtit, mototolit, drăgălit. “Habarn-am” ce o fi în mintea lor plușată când pățesc atâtea și tot la Mati-Mati ajung să le fie colțurile scobite, măsurate, mirosite și înnodate. Cert este un singur lucru: că doar ei mai știu pe de rost "marțiano-matisiana", limba pe care Mati-Mati o tot uită.
Prier ’20 / MaMa
