Ilie al nostru de anul trecut. Puține diferențe după două solstiții, tot atâtea echinocții și vreo douăsprezece lunații.
Ilie, o divinitate solară şi meteorologică în viața sa... pământeană.
Pre-adolescența se face vinovată de tunete, trăsnete, ploi torenţiale şi
incendii interumane. Leagă şi dezleagă ploile, hotărăşte unde şi când
să bată grindina în relațiile cu cei care nu îl plac. Trăsura lui cu
roți de foc este când hoverboard-ul, când bicicleta cu pedalier, când
bicicleta sport fără roți, când trotineta
electrică. Cei doi (sau patru) cai albi înaripați nu îi vede chiar
toată lumea. Cutreieră ziua pe unde vrea și modelează din vatelină toți
elefanții scămoși, țestoasele, rinocerii și girafele de pe cer. De la
altitudinea pe care a atins-o recent, fulgeră și trăsnește aprig cu
biciul de cuvinte. Îi place mirosul de busuioc, adoră merele dulci și
face față cu dificultate cosânzenelor care și-l imaginează ursit.
Multe zeci de veri mănoase și însorite, Elias!
P.S. Elias = Ilie (Proroc din Vechiul Testament, profet în toate cele trei religii abrahamice)
20 Cuptor 2018 / Noi. Noi?
luni, 22 iulie 2019
vineri, 14 iunie 2019
Fiului meu, la absolvire. “Primele opt aripi”
1. Liceul va fi cel mai frumos capitol din devenirea ta. Prieteniile pe viață se leagă acum. Tot acum sunt întâlnirile providențiale cu dascălii care poartă majuscule. Te vei întoarce nostalgic și cu recunoștință către anii care vor urma după ce vor fi puși la trecut. Zâmbind, privesc la liceeana care am fost.
2. Este normal să faci greșeli. Și eu am învățat, făcându-le.
3. Rămâi demn! Doar așa te vei înțelege cu celălalt tine.
4. Este normal să te răzgândești, să ceri ajutor, să fii emotiv/dezamăgit/încântat, să simți că plutești. Nu te grăbi! Gândește măcar de două ori, de fiecare dată!
5. Ești puternic. Mai puternic decât am fost. Mai puternic decât cred sau crezi că ești. Ai resurse adânc săpate de mine în tine.
6. Ești foarte important pentru mine. Ai fost de când m-ai ales să îți fiu mamă.
7. Ești perfect. Eu sunt imperfectă.
8. Mulțumesc!
La finalul primelor opt clase, lui Elias - un copil născut într-un infinit vertical (8).
2. Este normal să faci greșeli. Și eu am învățat, făcându-le.
3. Rămâi demn! Doar așa te vei înțelege cu celălalt tine.
4. Este normal să te răzgândești, să ceri ajutor, să fii emotiv/dezamăgit/încântat, să simți că plutești. Nu te grăbi! Gândește măcar de două ori, de fiecare dată!
5. Ești puternic. Mai puternic decât am fost. Mai puternic decât cred sau crezi că ești. Ai resurse adânc săpate de mine în tine.
6. Ești foarte important pentru mine. Ai fost de când m-ai ales să îți fiu mamă.
7. Ești perfect. Eu sunt imperfectă.
8. Mulțumesc!
La finalul primelor opt clase, lui Elias - un copil născut într-un infinit vertical (8).
luni, 10 iunie 2019
Despre Ianis aș scrie precum James Joyce: pagini diluviene, fără punctuație, parcă fără noimă, dar cu detalii până și în cele mai fine cute dintre cuvinte. În aparenta lui naivitate, are o înțelepciune și replici care mă lasă catatonică. Este un trăirist notoriu, chiar și în cele mai banale... banalități, cum ar fi povestea drumului lui de aiurea către casă. Ca un ins contaminat letal de histrionism, chipul i se modulează în geografii convingătoare, firavul și tot mai deșiratul lui trup desenează precis povestea. Nu ai cum să nu crezi ce-ți picură în urechi și eboșează cu mâinile. Să nu care cumva să îndrăznești să îi întrerupi monologul. Dacă l-ai pierdut, vai!, te-a pierdut. Greu se reia povestea până sufletul și ființa lui reintră în starea de dinainte. O porție serioasă de amuzament vine din orice provocare, spre exemplu, să argumenteze ad-hoc de ce oamenii buni ajung să nu mai fie buni, adică nebuni. Astfel de provocări trebuie lansate doar când nu te strânge timpul. Ca și cum ai fi dispus, vreo două ceasuri, să te uiți. Iani-Iani este cel mai flamboaiant puști cu care mi-a fost dat să mă întâlnesc. Are și verbul la el dacă senzorii îi spun că o nedreptate l-a vizat. Este revendicativ cu ai lui. Cu cei cu care nu vrea să aibă de-a face, celălalt geamăn din el îl ascunde, îl face timid, discret, îi creionează cea mai ștearsă umbră. Pedanteria încă îl macină și pune asta pe seama adolescenței care îl încearcă. Ne-a prevenit că se va tot suci până va triumfa adevăratul Ianis și ne cere să fim răbdători. Așa cum este și el cu noi. Îți mulțimum, PreaScămosule, PreaGingașule, PreaMăritule, PreaIstețule Iani-Iani! Să te bucuri de tine și de noi o viață lungă-lungă! Și încă o zi!
Primii 12 ani în primele 10 cireșe ale lui 2019
Știe că îi las gânduri pentru târziul vieții lui, aici.
Primii 12 ani în primele 10 cireșe ale lui 2019
Știe că îi las gânduri pentru târziul vieții lui, aici.
vineri, 7 iunie 2019
Mati-Mati alias Miracol
Lutul alb, cel mai fin = piele-caolin
Chip sublim = celest serafim
Granate albastre = sub pleoape catifelate
Lan de grâu = plete până la brâu
Zâmbetul lui = miezul Universului
“M” mare vine de la Mati-Mati alias Miracol. Primii lui trei ani trăiți de noi cu “M” mare de la Magie. “M” vine și de la mama, care te binecuvântează cu mulți-mulți ani de lumină, sănătate, zâmbete, fapte bune, oferte de destin, oameni buni în cale!
8, adică infinitul vertical din Cireșarul lui 2019
Foto: PIC ME! / Cătălina Zaharia
("Cătăina" în limba "marțiano-matisiană")
Chip sublim = celest serafim
Granate albastre = sub pleoape catifelate
Lan de grâu = plete până la brâu
Zâmbetul lui = miezul Universului
“M” mare vine de la Mati-Mati alias Miracol. Primii lui trei ani trăiți de noi cu “M” mare de la Magie. “M” vine și de la mama, care te binecuvântează cu mulți-mulți ani de lumină, sănătate, zâmbete, fapte bune, oferte de destin, oameni buni în cale!
8, adică infinitul vertical din Cireșarul lui 2019
Foto: PIC ME! / Cătălina Zaharia
("Cătăina" în limba "marțiano-matisiană")
luni, 8 aprilie 2019
OptAPatraDouăMiiNouăsprezece
Astăzi: DoiAniȘiZeceLuniEgalMati-Mati
Astăzi: TreisprezeceAniȘiUnsprezeceLuniEgalEli-Eli
Peste două zile: UnsprezeceAniȘiZeceLuniEgalIani-Iani
Zilele lor de naștere: OptPlusOptPlusZeceEgalDouăzeciȘiȘase
Vârstele lor: DoiPlusTreisprezecePlusUnsprăzeceEgalDouăzeciȘiȘase
DouăzeciȘiȘaseEgalCuDouăzeciȘiȘase
OptAPatraDouăMiiNouăsprezece / MaMa
joi, 14 martie 2019
Visătoria lui Acum
Oriunde ai fi, închide ochii! Îți citesc un text din mintea mea. Ascultă și imaginează-ți! Pictez cu cuvinte. Tușele au sunet și tu vei asculta tabloul. Contururile ferme cad sub portativ. Tușele groase tropăie alandala, cele medii țopăie jucăuș, iar cele mai fine cad dacă suie prea sus. Fundalul pictat al fundalului sonor vibrează. Cromatica rece îți încrețește fin pielea. Culorile calde te aprind. Griurile colorate vibrează și, fără dubiu, te emoționează. Dacă atingi culoarea care a uitat să se amestece cu celelalte, tabloul devine monocrom. Anevoiosul drum al luminii spre întuneric trece prin toate griurile imaginabile. Nu! Nu deschide ochii! Orfan de orice culoare, tabloul este sublim. Îl vezi cu ochii minții? A căpătat noi sensuri, grafisme pe care nonculoarea le-a decripat. De departe privit, tabloul este și mai explicit. Acum, separă molcom măturițele! Lasă irișii să înflorească în primele raze care îi ating! Privește tabloul real și amintește-ți tabloul pe care ți l-am citit! Hm? Seamănă?
Eu. Eu? / Paisprăzece a treia a lui nouăsprezece după două mii
Ilie, o divinitate solară şi meteorologică în viața sa
pământeană. Pre-adolescența se face vinovată de tunete, traznete, ploi
torenţiale şi incendii interumane, leagă şi dezleagă ploile, hotărăşte unde şi
când să bată grindina în relațiile cu cei care nu îl plac. Trăsura cu roți de
foc este când hoverboard-ul, când bicicleta cu pedalier, când bicileta sport
fără roți, când trotineta electrică. Cei doi sau patru cai albi înaripați nu îi
vede chiar toată lumea. Cutreieră ziua pe unde vrea
și modelează din vatelină toți elefanții scămoși, țestoasele, rinocerii și
girafele de pe cer. De la altitudinea pe care a atins-o recent fulgeră și
trăsnește aprig cu biciul de cuvinte. Îi place mirosul de busuioc, adoră merele
dulci și face cu dificultate față cosânzenelor care și-l imaginează ursit.
Multe zeci de veri mănoase și însorite, Elias!
P.S. Elias = Ilie (Proroc din Vechiul Testament, profet în toate cele trei
religii abrahamice)Multe zeci de veri mănoase și însorite, Elias!
20 Cuptor 2018
“Habarnamdece”, mă strânge timpul.
„Habarnamcum” am ajuns astfel. “Habarnamunde” l-am pierdut ca și prieten. Aș
vrea să mai înșir cuvinte, dar “habarnamcând”. Vorbeam cu mine despre
imensitatea creșei când m-am găsit, singură, acolo. De pătuțurile acelea din
fier ruginit cu verde. Multe. Cât cuprindea privirea unui om mic. Când se
ridica grilajul metalic, eram ca în pântecul mamei. În siguranță. Cealaltă mine
mi-a amintit apoi de grădiniță, de cât de mari erau sălile, dulapurile și
Guliverii care într-un fel aveau grijă (și) de mine. Gândul m-a dus la școala
mea pentru opt ani. În primariat, holurile erau prea lungi, prea înalte și
exagerat de vitrate. În gimnaziu, băncile au încetat să mai crească, iar
holurile, Doamne!, erau la fel de lungi deși milimetric mai înguste. În liceu,
clădirea era mult prea departe și ceva mai întortocheată. Holurile se lățiseră.
Nu și băncile. Ori catedra. Facultatea era faraonică. Plafoanele rezemau cerul
și culoarele erau nepermis de late cu tot cu vitrinele acelea grele.
Peste ani, am vizitat creșa și
zidurile m-au turtit. Mă întrebam cum am putut să încap vreodată acolo.
Grădinița era pentru liliputani, fără dubiu. Și școala se micșorase. Mă miram
cum au putut să fie bulevarde holurile, iar corpurile de iluminat stele. Liceul
l-am găsit la fel de întortocheat. M-a strâns doar intrarea. Facultatea are
abia acum dimensiuni decente. Nu cumva timpul și spațiul ne rămân tot mai mici?
Eu. Eu? / Miez de Cuptor 2018
Astăzi
a plouat colorat. Când zorii s-au ivit, picăturile erau plumburii. Așa au tot
fost până pe la vreo 10, când au căpătat irizații metalice care pendulau între
verde și violet. Când ceasul a picat după prânz, norii incerți cromatic au
picurat în culoarea cerului... senin. Firimiturile de ploaie s-au rușinat când
oamenii au ridicat privirile, mirându-se. Cât au șovăit, cerul nu a curs. Norii
au făcut un nou conclav și s-au deșărtat șoptit și auriu. Apoi arămiu. Auriul a rămas în pletele Alinei, iar arămiul s-a
ținut scai de părul Ionelei. Pe la tâmple, Ionela purta și picăturile cerii de
pe la prânz. Părul lui Octavian era pitit sub glugă, colorată de ploaie în
albastru-sodalit. Cum ar veni, ploaia a curs pe lângă el. Până ceasurile au
plecat la somn, am purtat picurii metalizați, cerii, aurii și arămii. I-am
uscat și i-am ascuns în gând. În Cuptor nu prea plouă. Când vipia mă va sâcâi,
voi scoate din gând picăturile astea. Și stropii lui Florar. Și pe cei ai lui Răpciune
sau Brumărel din anii care... vor răsări.
Eu. Eu? / Ultimile clipe ale lui Cireșar, 2018
Eu. Eu? / Ultimile clipe ale lui Cireșar, 2018
Nicicând nu am simțit salcâmul mai pătrunzător. I-am tot auzit seva. Noapte de noapte l-am ascultat cum crește, cum înfrunzește și îmbobocește. Când primele flori i s-au desfăcut, mirodenia a șovăit pe apex, s-a prăbușit în sinusuri și a răvășit hipofiza. De câteva zile, vapori parfumați se țin după mine. Și umblă prin mine. În tihna nopții, salcâmul roz miroase... roz. Acum, când stropi fini de ploaie au lipit de asfalt miesmele urbane, salcâmul alb se ia la harță cu cel roz. Simțiți?
Eu. Eu? / Florar 2018
Abonați-vă la:
Postări (Atom)