Spre orizonturi science-fiction

Musafir, faraon, căpcăun și arhitect. Cam astea sunt… profesiile pe care și le-a dorit cel mai mult Eli-Eli în devenirea lui de până acum. Primele trei l-au fericit în prima și în a doua copilărie. Pentru ultima, trudește de câțiva ani, dar nu resimte eforturile pentru că focul interior îl dogorește. Semizeu al perspectivei așezată în 2D cu efect tridimensional în generația sa bahluviană, cu volumetrii valorizate cu alb pe negru, pătimașul aspirant nu a avut releveul râvnit de universitarii carpațieni, “neneam” minculescian ori cantacuzin. Din păcate, puțini cu talent real și cu rezultate meritorii au ajuns pe listele finale, cotropite de unii abia alfabetizați în ale arhitecturii ori cu T-urile cele mai noi. Piemontul l-a ales să îl școlească în reședința “unesciană” a dinastiei Savoia, fiind unul dintre cei 40 de internaționali triați prin examen nesimulat, realmente dificil și iscusit criptat. De la atef, cârjă si îmblăciu de jucărie la imprimante cu mai multe D-uri, soft-uri augmentate, instrumente digitale care desenează viitorul imaginat de Eli-Eli în apartamentele “Ducelui Cap de Fier” (Emanuele Filiberto, duce de Savoia). Ce parcurs, ce destinație, ce ofertă divină de destin, Eli-Eli! Să urci în toate trenurile vieții care au plecat dinspre arhitectura neolitică a copilăriei spre arhitectura invizibilă, rotativă, parametrică, spre geometriile imposibile și spre orizonturile science-fiction! Te binecuvântează MaMa de la… 1700 de kilometri! 23 septembrie ‘24

Iani-Iani - 17 ani pe 10-a 6-a, 24 după 2000 și după Cristos

Pacea începe să curgă tot mai des în decarul meu. Sinele lui juvenil învață să uite de clocot. Lui Iani-Iani i se ițește scoarța, magma fiind tot mai aproape de suprafață. Are o lejeritate a sinelui nebănuită și un șarm aparte, străine de sinele meu de atunci la vârsta lui de acum. A pornit apostolește pe căi intuitive în complicata aventură a devenirii. Nu este un ins cartezian, dar are o filosofie de viață pe care mi-o predă fără eschivă. El a devenit, de vreo doi ani, profesorul meu de îndoieli, de mirări și de șovăieli. Alege din lexicon tot mai puține substantive mustrătoare pe care mi le dedică târnosite în adjective. Secundele lui sunt încă veacurile mele pentru că timpul lui este un altfel de timp, care nu doar trece, ci durează. Zodia gemelară îl face să aibă multiple semnificații ascunse, adesea antagonice, iar zecele în care s-a născut abundă în simbolisme. Astfel… Primul cuplu cosmic, cifrele 0 și 1 îl compun pe 10. Totul lui zero întărește 1 în lumea creată armonios, binar. Spiritul și energia lui 0 și materia și energia lui 1 puse invers, în 10, exprimă unitatea dar și dualitatea, nu doar noile începuturi. 10 reconciliază energiile primordiale și este cheia înțelegerii misterului cosmic și divin, precum și alinierea gândurilor cu realitatea, a viselor cu planul ceresc. Om dublu inițiat, deplin conștient de perfecțiunea sinelui, și-a spiritualizat corpul și a materializat spiritul. Este o ființă de lumină particulară, dar și universală. Iani-Iani are minte sclipitoare, analizând din mai multe unghiuri (cam din toate!) mediul, oportunitățile și eventualele piedici. Necesită dovezi palpabile și constante de apreciere, îi place turma dar duce și dorul solitudinii, așa cum flăcările gemene s-ar privi în oglindă. Adoră unicitatea, este dependent de iubire și începe să pună preț pe dezvoltarea personală. Vede frumosul acolo unde alții nu îl văd. Pătimaș, inovează cu îndrăzneală, îi place pionieratul și împuternicirea, depășind uneori limitele posibilului. Universul îi șoptește adesea să renunțe la neîmpăcările din trecut îmbrățișând iertarea, să învețe flexibilitatea de a se schimba și astfel să se pregătească pentru călătoriile viitoare care îi vor urzi tapiseria vieții. Știe că este farul meu pe căile nedeslușite, izvorul meu de iubire, de optimism și de speranță. Mai știe că mă inspiră și că simt că el este vestitorul transformărilor mele pozitive. Îi mulțumesc că îmi îngăduie să greșim împreună atunci când încrederea este excesivă, ori acționăm impulsiv, ori tremurăm în neliniști sau imaginăm un idealism excesiv! Simte că punem laolaltă încurajare, energie și intenții pozitive în călătoria noastră comună pământeană și în cea târziu nepământeană. Iani-Iani, cultivă cumpătat reziliența, îmbrățișează recunoștința și rămâi optimist! Îndrăznește, iubește și iartă! Nu uita că singura certitudine este ziua de astăzi! Mulți ani-lumină telurici în lumină, să fii și să te păstrezi sănătos și să dibuiești la timp toate ofertele de destin! Te binecuvântează, MaMa! 17 ani pe 10-a 6-a, 24 după 2000 și după Cristos

Matias, 8-arul 8-imist și… 8-im. Ideograma lui 8 de pe 8

8 ani pe 8. O singură dată în viață stau laolaltă așa. Și încă o dată pe 8, 8 lipit de 8 în 88 de ani. Grafic, 8 este infinitul întors și semnifică prosperitate și abundență. Arhetipal, 8 atinge capacitățile creatoare și materializatoare la potențialul cel mai de sus. Karmic, 8 este punctul de întâlnire dintre cercul generațiilor anterioare și cele ulterioare, hotarul dintre trecut și viitor, vamă între generații în karma viitoare. Spiritual, 8 oprește „răul” din trecut și dă „binele” în viitor. Alchimic, 8 este purificator, transformator, metalic. Economic, 8 este Lupul de pe Wall Street, finanțatorul și investitorul spectaculos. Justițiar, 8 înseamnă luptă pentru: dreptate, valori morale și umanitate. Caracterial, 8 înseamnă integritate, intransigență, hotărâre, tărie, stabilitate, nădejde, ambiție de neclintit, bunăstare și noroc. Astrologic, 8 este saturnian. Echivalent cu disciplina și anduranța. Numerologic, 8 este una dintre cele mai puternice și mai complexe cifre, guvernată de călăuzire, încredere, succes și seriozitate. Scăpărologic, 8 este binecuvântarea mea la puterea a doua: eliasiană și matisiană. Am șansa să fiu printre Oamenii lui Opt. 8 este om și este om ideal. Are forma și cuprinderea perfecte! 8-imist, 8-im și 8-imizat, Optimus chiar este Matias, stăpân (roman și „român”) al zeilor (casnici) și al oamenilor, suprem în toate. Focul lui intern a devenit focul nostru intern. Mati-Mati, te iubim până dincolo de dincolo, îți dorim să fii și să te păstrezi sănătos, să petreci teluric multe zeci de ani-lumină în lumină, să păstrezi lângă tine doar oamenii buni și să te păzești de excesele lui 8! Te binecuvântează MaMa, la puterea a 8-a!!! P.S. 1. Nu credeam în puterea numerelor până să primesc primul dintre cele trei daruri divine. 2. Din doi în doi ani, Luna răsare pe 8 iunie în perechi: semilună în creștere și semilună în descreștere. Pe proximul 8, Luna a încheiat perechea de creștere. 3. Încă nu am uitat că numeralul cardinal se scrie cu litere. A primat grafismul.

19 ani eliasieni

Rugăciunile unei mame nu se tocesc vreodată. Sunt aceleași de când simte că inima ei însuflețește altă viață. Binecuvântată și cu darul de a-i fi nespus și nescris de drag propriul copil, o mamă se roagă cu nemiluita. Cu voce mocnită ori rostind în gând, prin rugăciuni imploră să-i fie lungit timpul de aici al darului divin, sănătate, bunăstare și viață-magnet pentru frumoase oferte de destin. Sufletul lui Eli-Eli Întâiul l-am pipăit înainte să mă aleagă să-i fiu mamă. Era (și încă este) atât de mătăsos! Deși este cel mai teluric dintre fiii mei... La cei 19 ani ai lui, ia decizii rabinice. Tot timpul gândurile bune îi devin faptă. Preferă să asculte decât să vorbească. Are anticorpi pentru o viață strâmbă. Trăiește în cele mai frumoase puncte de fugă ale vieții. Eli-Eli, ești mai curajos decât știi, mai puternic decât crezi, mai iubit decât simți! Dacă-ți va fi, vreodată, greu, sunt aici! Mă rog pentru tine! Să trăiești în religia iubirii ani-lumină, preabunule, preaiubitule și preaminunatule! MaMa, în infinitul vertical din mai-ul lui '24 după anul 2000

Salcâmii mei roz cu flori de gheață

Trăiesc pe ulița pe care mi-au murit salcâmii. Viața i-a uitat, în firescul firii lor vegetale, prin acest noiembrie. Târziu i-am observat brunificați. Apoi costelivi, cu ochii inerți, fixați pe fostele lor frunze învârtejite de vânt, presate de crampoane cauciucate, întregi ori în firimituri purtate de curenți născuți să le despartă de trunchiul care le-a născut. Nu mai știu când i-am privit de jos înspre sus și parcă mă țintuiau mirați că am lipsit în ceasul morții lor. Le-am spus șoptind că mi-e dor de foșnetul lor. De umbra lor. De rozul lor. Și mai ales de mirosul vanilat cu accent de zahăr cristalizat neomogen. Nu mai știu de ce m-a uimit nerăspunsul lor. Nu știu cum să dau uitării indiferența față de ființa mea. Chiar nu știu unde își petrec neființa dar nu voi lipsi de la renașterea lor. Nu le-am trăit această moarte. Sigur le voi retrăi proxima revenire. Salcâmii au trecut muți pe lângă mine. Și gardurile m-au lăsat în urmă, trăncănind din cuie ruginite și lemne cariate. Când au trecut de trupul meu și trupurile celor doi meri, întortocheatele bețe cu rădăcini m-au privit încruntate. Înghițeam în sec aceleași păreri de rău deși parcă mai ieri mușcăm din fructele lor plutitoare, pline de aer și pistrui, colorate de vipie. Iarna, umbra merilor mânjește aiurea împrejurul. Forme nedeslușite amestecă neliniștea luminii, indecisă dacă să fie umbră dură sau penumbră. În cele din urmă, i-am lăsat să treacă neliniștiți de liniștea mea.
De salcâmii morți care trăiesc pe ulița pe care și eu trăiesc mă topesc de dor. Când iernează, numai în noaptea de sub pleoapele mele își deschid coroanele ca niște umbrele uriașe franjurate și moi. Îmi amintesc balansul lor catifelat din clipele calde. Clipele înghețate de acum sunt din realitate, dar cele calde, din vis. Nici bine nu se primăvărează că redevin pătrunzători. Când primele flori li se desfac, mirodeniile șovăiesc pe apex, se prăbușesc în sinusuri și răvășesc hipofiza. Vaporii lor parfumați se tot țin după mine. Și umblă prin mine. Mai ales în tihna nopții, salcâmul roz miroase roz. Când săgețile fine de ploaie lipesc de asfalt miesmele urbane, salcâmul se ia la harță cu fructiferii și ornamentalii din mahala. Îi domină. Mă domină. Și acum, în plină iarnă. Neninsă, periferia le-a înghețat umbrele și le promite neatinse contururile. Doar pelerinele de stele le recompun, când și când, coroanele maiestuoase care amintesc de straiele botanice ori când Luna e panglică și face aerul bocnă de le înflorește gheața dinspre rădăcină spre văzduhul cristalizat. Când adierile devin tot mai calde, încep să le aud seva. Noapte de noapte îi ascult cum bolborosesc și simt cum se înalță, cum înfrunzesc, cum îmbobocesc și cum pocnesc capetele ciorchinilor plușați și îmbibați cu acea stare de bine. Trăiesc pe ulița pe care îmi mor salcâmii. Trăiesc pe ulița pe care le retrăiesc reînvierile. Prefer reîntâlnirile, revenirile lor în ființă. Când trec pe lângă mine renăscuți, renasc cu ei. Între fiecare solstițiu și echinocțiu, îndur tristețile dinaintea reîntoarcerilor lor. Dar știu cu după mirosul de ger, de zăpadă… șuvoită, de permafrost năclăit, vin notele cele mai înalte și recognoscibile ale salcâmului care își trăiește și își moare veacul pe ulița mea. (Text publicat pe Știri Est / https://stiriest.ro/2022/12/20/salcamii-mei-roz-cu-flori-de-gheata-text-gabriela-dobos/?fbclid=IwAR1imODvP5C3AIBpRt-tjS44uUPfqsfE3G3OFR0kU2A-SPPoAnSuyX1e7JE)