miercuri, 7 septembrie 2016

EL

Pe şapte-a noua două mii şaisprăzece: patruzeci şi şapte, treizeci şi nouă, unsprăzece, nouă, trei. Ultima cifră înseamnă luni. În rest, ani. Acestea sunt sumele familiei noastre în seara în care Luna ne trimite douăzeci şi şapte la sută din lumină.
EL, Patriarhul sufletului meu! Și AL NOSTRU! Ani mulți și buni alături de NOI!
Foto: Gradinaru George


vineri, 13 mai 2016

Eli-Eli / Wikipedia, enciclopedia liberă

Date personale: Născut, acum 11 ani, în cel mai frumos comitat al Moldovei
Ocupaţie: Copil fabulos, spectaculos şi alte cuvinte faine isprăvite în „-os”
Domenii artistice: Visătorie, histrionism, fotografie, muzică
Patronaj: Divin
Opere: Vicleşuguri memorabile, expoziţii de fotografie, mini-spectacole de teatru şi muzică
Premii: Încă nu reprezintă un scop
Caracterizare. Introducere: personaj central, câteodată secundar (chiar... episodic) al propriei deveniri. Toate ființele dragi care îi compun povestea gravitează în juru-i. Trăsăturile sale reies din fapte, limbaj, comportament, mediul în care se metamorfozează. Porecle: Eli-sică, Eli-truţă.
Cuprins. Portretul fizic: figură drăgălaşă şi recognoscibilă, mimică amuzantă, talie atletică, gesticulaţie expansivă, vestimentaţie... ambiguă. Portretul moral: frumuseţe sufletească, uşor de admirat. Trăsăturile sale exterioare le scot în evidenţă pe cele interioare.
Încheierea caracterizării: prin puține mijloace artistice, autorul realizează portretul unui copil cum fiecare părinte şi-ar dori să aibă: şugubăţ, creativ, generos, demn, curajos, înţelept, de o rară nobleţe sufletească, sensibil, un model pentru… oamenii mari. Plămada sa sufletească încă se documentează şi se așterne în cuvinte spre aducere aminte într-o retrospectivă a destinului, în târziul vieții.

Doar soare în viața ta, sănătate, ani mulți și buni, întâlniri providențiale, sublim pui de Scăpărici! / 8 Mai 2016 / Ai tăi (Iani-Iani, M., Radu și mama)

duminică, 20 martie 2016

Despre devenirea lui M.


07. Mati-Mati
Încă un răvaș pe care îl caligrafiez digital într-o răspântie a vieții. Celelalte au rămas de taină. Dar esența era aceeași: bucurie, speranță, un (alt) început, frisoane ale “cevafi-ului”. Peste puţine momente, se va deschide… agrafa. Chirurgical.
Pe curând, Eli-Eli, Iani-Iani şi... Mati-Mati! / 8-ul din Cireşarul lui 2016

 
06. Trio-formula
Chiar şi după ce mi-au apus adolescenţa şi întâia tinereţe nu eram – de fapt, nici măcar nu mă imaginasem – vulnerabilă. Odăjdiile sufleteşti erau blindate, fără microexpresii, priviri sigure, cromatica tenului şi vârful urechilor blocate în nuanţe deschise, puls linear, călcătură fermă, palme uscate. Totul era (şi chiar era!) controlabil.
M-am suspectat că armura începe să se fluidizeze din ziua în care am aflat că voi trăi – la propriu – la dublu, însărcinată cu întâiul prunc. În nouă luni, aproape mă uitasem. Fireşte, o altă etapă însă – curios – abia recunoşteam firimituri din mine.
Încă mă transform după ce eul a fost în primariat cu Eli-Eli şi în secundariat cu Iani-Iani. Triada va fi completată de micuţul M., aflat aproape de finalul aventurii intrauterine. Curioasă să descopăr propriul sine pe noul drum-destin în trio-formula despre care psihologii pediatrii spun că ar aduce eului echilibru, deci perfecţiune. / 26 Florar 2016


05. Trei inimi "inimate"
Diferit. Şi neprevăzut. Cu mici poticniri. Dar la fel de frumos! Aşa aş defini odiseea celor peste 115 săptămâni în care în mine au pulsat (şi încă mai pulsează) două inimi. Inima mea a „inimat” trei inimi. Le-a ajutat să freamăte din frageda lor pruncie până au ajuns să freamăte pe cont propriu, fiecare după nouă luni în mine.
Destule persoane pot spune că au (sau au avut), atâtea săptămâni, zile, minute, secunde şi clipe, simţuri la puterea... a doua. Poate chiar la a treia. Că au trecut prin sine (şi prin alte sufleţele) trăiri, împliniri, întâlniri, descoperiri, descumpăniri, despărţiri şi alte „-iri”. / 3 din Florarul lui 2016


04. Visătorie despre micuţul M.
Sper ca viaţa să te trateze cu blândeţe. Sper să ai spiritul ludic. Sper să fii stăpân pe timpul tău. Sper să deguşti din bucuriile vieţii. Sper să ai aura înfăşurată în culori sonore. Sper să fii vitrinier al faptelor bune, al generozităţii şi al prieteniei. Sper să aflii la timp că destinul este în noi. Sper să ai multe şi rodnice oferte de destin. Sper să întâlneşti semeni tămăduitori. Sper să nu fii atins de otrăvuri vătămătoare de suflet. Sper să ajungi cu bine în târziul vieţii. Sper să îmi supravieţuieşti. Sper să nu uiţi că acasă este acolo unde sunt eu. Mama / Prier, a 28-a zi, 2016, acum...

03. Primul zâmbet
Ieri, înainte ca apusul să fie înghițit de norii cei negri adunați în conclav peste oraș, trăiam avariată de emoții. Emoții dacă micuțul M. este bine, dacă a luat suficient în greutate, dacă rămânem… insularizați la pat. Am mers să îl văd. Ecografic. Când sonda i-a citit chipul, M. a căscat gurița. Părea un salut. Apoi… mi-a zâmbit. De fapt, ne-a zâmbit. Trei perechi de ochi se minunau. Covârșitor sentiment! Până să îmi șterg uimirea de pe față, îmi lipseau multe lacrimi. Tot ceea ce a urmat a contat și nu prea. Acasă, din nou în insula noastră din mansardă, liniștea ne-a învăluit. Avea... sonorul la maximum. M-am conectat la M., la copilăria lui intra-uterină. M-am convins că trăiește fericit și... neastâmpărat. Ce cadou teribil face viaţa femeilor: maternitatea!
Copilul meu... sunt eu! Copiii mei sunt eu! Când mi se întămplă să îmi fie dor de mine, mă uit la ei. Așa am mai multe copilării. De trăit și de povestit.
Eu, adică Eli-Eli, Iani-Iani și micuțul M. / 15, Prier, 2016, Planeta Albastră

02. Motano-terapie 
Sașiu, motanul Pepsi fixează prin azuriu burta mea diformă și mobilă. Un ochi zărește cercurile conturate de genunchii miniaturali. Celălalt fixează o tălpiță care înalță iute un Everest himeric. Toarce nedumerit. Sprâncenele se duc în laterale a mirare când plusul se prăbușește în minus. Mustățile se grupează apoi conspirativ. Ghearele, răsar din… și dispar în… teci. Frământă harnic block-start-ul.
Încremenit intempestiv, cafeniul motan de catifea fixează un anume punct al burții. Pare că privirile lor s-au întâlnit între cele două lumi. Micuțul M. se oprește din joacă. Cu sfială, împinge mai apoi o tălpiță. Reînsuflețit, motanul miroase gingaș urma. Reia și huruitul gutural. Istovit, își reazămă capul și gâtlejul pe burta mea. Torsul călătorește în cealaltă lume. Micuțul M. adoarme simultan cu Pepsi. Și cu mine. Facem terapie în trei. / 9 din Prierul lui 2016

01. Vibraţiile lui M.
Lucrăm în tandem. Eu presez taste, el tălpițe. Eu înghesui litere în cuvinte, el desenează hărți. Mă cartografiază domol înainte de fiecare... virgulă. Tastez cu mâna dreaptă în timp ce mâna stângă tresaltă deformat de fragilul și indecisul relief al burții mele. Și dacă munțișorii, șeile și văile efemere nu sunt, de fapt, tălpițe, coate, genunchi și pălmuțe, ci doar vibrațiile sufletului lui?
Știe că scriu despre el. Știe și ce scriu despre el. Micuţul M. știe dinainte ce o să rămână caligrafiat digital după ce am dialogat... fără cuvinte. Și șoaptele rebele din mine le știe. Le și trăiește. Chiar și particulele de rău încasate de mine de la alții le trece prin el. Destule zile până acum și încă vreo 60 de acum, insularizați în pat. Devenirea lui la schimb cu mobilitatea mea. Merită schimbul!
Dacă afară este, acum, primăvară, în mine ce anotimp ar fi? Cu siguranță unul idilic! Sper ca M. să mi-l povestească, să îl desenez apoi în cuvinte. Unii poate și-l amintesc... Eu sigur îl trăiesc!
8 din Prierul lui 2016


Astronomic, devenirea lui M. are loc între cel din urmă echinocțiu de toamnă și netrăitul solstițiu de vară. Soarele are răgaz să ajungă din Ecuatorul ceresc perpendicular pe axa Pământului, lăsând în urmă iernaticul solstițiu și primăvăratecul echinocțiu. Cu alte cuvinte, patru anotimpuri nordice în... 9 luni calendaristice. Sau 280 zile în care Soarele și Luna călătoresc de la vest înspre est printre roiuri de stele rătăcitoare, superioare sau inferioare. Tot atâtea hărți cerești dintre care destinul îi trasează și îi colorează unica traiectorie. Echinocțiul din Mărțișor este astăzi, la 6.30. Mai rămâne de străbătut calea spre solstițiul lui Cireșar și desăvârșirea propriei lui cosmologii. Mult prea curioasă să o descopăr...
Mama lui M., Eli-Eli și Iani-Iani (20 Mărțișor 2016)

Aniversări
Eu 39. El tot 39. Eu, de ani. El, la papuci. Cei doi de... 39, proaspăt aniversați. Dacă la ”El” mai pun un ”i” rezultă Eli. Eli Întâiul.
Eu 8. El tot 8. Eu, de când am lepădat gazetăria scrisă și ilustrată jurnalistic. El, de ani. Cu... întârziere, cei doi de 8, proaspăt aniversați. Dacă lipesc anume 4 litere rezultă Iani. Din toamna trecută, Iani Mijlociul.
Eu 22. El tot 22. De săptămâni. Proaspăt aniversate. Eu, în împlinire. El, în devenire. ”M” vine de la prenumele lui (ales prin vot de Întâiul și de Mijlociul), dar și de la Mezinul.
Eu (15 Făurar 2016)


Zâmbete, râs, bucurie, emoții, îngrijorări, proiecții sau reîntoarceri în timp, lacrimi, iarăși zâmbete, râs, bucurie, toate de acum pentru mine la puterea a treia. Scriu egoist pentru cealaltă… eu și altruist pentru feciorii mei și cei dragi mie. Și pentru oamenii de suflet pe care i-am păstrat în concret sau doar în imaginar. (15 Gerar 2016)