miercuri, 1 ianuarie 2020

20 20

Speranța este o iluzie orchestrată. De aceea îmi orchestrez alte noi 2020 de speranțe în 2020. Este al 11-lea meu an bisect, al 15-lea de când trăiesc prin întâiul, al 13-lea prin al doilea și al patrulea prin al treilea meu fecior. Este un an în care imparitățile egalează paritățile, privind aniversările nucleului meu greu. Le-am deșirat - pe luni calendaristice - cu pixul, le-am înfrățit prin acolade și unghiuri drepte, le-am împuns cu săgeți cu dublu sens. Numerologic, nu le găsesc – încă – potrivirile dar într-o socoteală viitoare vor conta enorm.
M-am lepădat de un 2019 cu 2019 speranțe orchestrate și împlinite. A fost un an înnebunitor, istovitor și lămuritor. Chiar și așa, în târziul vieții, aș vrea să îi retrăiesc, fără vreo excepție, toate aceste... –itor-uri.
Un 2020 cu Luni în creștere, pline de bucurie și care să vi se rotească sincron cu Pământul!


luni, 22 iulie 2019

Ilie / 2018 si 2019

Ilie al nostru de anul trecut. Puține diferențe după două solstiții, tot atâtea echinocții și vreo douăsprezece lunații.

Ilie, o divinitate solară şi meteorologică în viața sa... pământeană. Pre-adolescența se face vinovată de tunete, trăsnete, ploi torenţiale şi incendii interumane. Leagă şi dezleagă ploile, hotărăşte unde şi când să bată grindina în relațiile cu cei care nu îl plac. Trăsura lui cu roți de foc este când hoverboard-ul, când bicicleta cu pedalier, când bicileta sport fără roți, când trotineta electrică. Cei doi (sau patru) cai albi înaripați nu îi vede chiar toată lumea. Cutreieră ziua pe unde vrea și modelează din vatelină toți elefanții scămoși, țestoasele, rinocerii și girafele de pe cer. De la altitudinea pe care a atins-o recent, fulgeră și trăsnește aprig cu biciul de cuvinte. Îi place mirosul de busuioc, adoră merele dulci și face față cu dificultate cosânzenelor care și-l imaginează ursit.
Multe zeci de veri mănoase și însorite, Elias!

P.S. Elias = Ilie (Proroc din Vechiul Testament, profet în toate cele trei religii abrahamice)
20 Cuptor 2018 / Noi. Noi?

vineri, 14 iunie 2019

Fiului meu, la absolvire. “Primele opt aripi”

1. Liceul va fi cel mai frumos capitol din devenirea ta. Prieteniile pe viață se leagă acum. Tot acum sunt întâlnirile providențiale cu dascălii care poartă majuscule. Te vei întoarce nostalgic și cu recunoștință către anii care vor urma după ce vor fi puși la trecut. Zâmbind, privesc la liceeana care am fost.
2. Este normal să faci greșeli. Și eu am învățat, făcându-le.
3. Rămâi demn! Doar așa te vei înțelege cu celălalt tine.
4. Este normal să te răzgândești, să ceri ajutor, să fii emotiv/dezamăgit/încântat, să simți că plutești. Nu te grăbi! Gândește măcar de două ori, de fiecare dată!
5. Ești puternic. Mai puternic decât am fost. Mai puternic decât cred sau crezi că ești. Ai resurse adânc săpate de mine în tine.
6. Ești foarte important pentru mine. Ai fost de când m-ai ales să îți fiu mamă.
7. Ești perfect. Eu sunt imperfectă.
8. Mulțumesc!
La finalul primelor opt clase, lui Elias - un copil născut într-un infinit vertical (8).


luni, 10 iunie 2019

Despre Ianis aș scrie precum James Joyce: pagini diluviene, fără punctuație, parcă fără noimă, dar cu detalii până și în cele mai fine cute dintre cuvinte. În aparenta lui naivitate, are o înțelepciune și replici care mă lasă catatonică. Este un trăirist notoriu, chiar și în cele mai banale... banalități, cum ar fi povestea drumului lui de aiurea către casă. Ca un ins contaminat letal de histrionism, chipul i se modulează în geografii convingătoare, firavul și tot mai deșiratul lui trup desenează precis povestea. Nu ai cum să nu crezi ce-ți picură în urechi și eboșează cu mâinile. Să nu care cumva să îndrăznești să îi întrerupi monologul. Dacă l-ai pierdut, vai!, te-a pierdut. Greu se reia povestea până sufletul și ființa lui reintră în starea de dinainte. O porție serioasă de amuzament vine din orice provocare, spre exemplu, să argumenteze ad-hoc de ce oamenii buni ajung să nu mai fie buni, adică nebuni. Astfel de provocări trebuie lansate doar când nu te strânge timpul. Ca și cum ai fi dispus, vreo două ceasuri, să te uiți. Iani-Iani este cel mai flamboaiant puști cu care mi-a fost dat să mă întâlnesc. Are și verbul la el dacă senzorii îi spun că o nedreptate l-a vizat. Este revendicativ cu ai lui. Cu cei cu care nu vrea să aibă de-a face, celălalt geamăn din el îl ascunde, îl face timid, discret, îi creionează cea mai ștearsă umbră. Pedanteria încă îl macină și pune asta pe seama adolescenței care îl încearcă. Ne-a prevenit că se va tot suci până va triumfa adevăratul Ianis și ne cere să fim răbdători. Așa cum este și el cu noi. Îți mulțimum, PreaScămosule, PreaGingașule, PreaMăritule, PreaIstețule Iani-Iani! Să te bucuri de tine și de noi o viață lungă-lungă! Și încă o zi!
Primii 12 ani în primele 10 cireșe ale lui 2019
Știe că îi las gânduri pentru târziul vieții lui, aici.

vineri, 7 iunie 2019

Mati-Mati alias Miracol

Lutul alb, cel mai fin = piele-caolin
Chip sublim = celest serafim
Granate albastre = sub pleoape catifelate
Lan de grâu = plete până la brâu
Zâmbetul lui = miezul Universului

“M” mare vine de la Mati-Mati alias Miracol. Primii lui trei ani trăiți de noi cu “M” mare de la Magie. “M” vine și de la mama, care te binecuvântează cu mulți-mulți ani de lumină, sănătate, zâmbete, fapte bune, oferte de destin, oameni buni în cale!

8, adică infinitul vertical din Cireșarul lui 2019

Foto: PIC ME! /  Cătălina Zaharia​ 
("Cătăina" în limba "marțiano-matisiană")