sâmbătă, 17 aprilie 2010

Scârţâie-n vânt cumpăna de la fântâna Bârsanei, Maramureş

Imagine apărută pe coperata revistei Transilvania (ediţie din 2009), publicaţie-lider patronată de elite culturale

luni, 12 aprilie 2010


Dallas, cartierul bordeielor de chirpici / Şapou reportaj Jurnalul Naţional, martie 2000
Ucenici ai sărăciei îşi fac veacul la marginea Iaşiului, străini de ortodoxie şi cu o acră repulsie faţă de paradis. S-au pripăşit dincolo de firul de apă al Bahluiului, într-un cartier terminus aruncat la câţiva metri de blocuri comuniste. Bordeie din lut frământat cu paie se lăfăie pe un şes nerevendicat, denumit de unii, ironic, Dallas. Ewing-ii în variantă locală poartă chipuri stafidite, trăiesc din vânzarea gunoaielor şi chirpiciului, nu au apă potabilă, curent electric, iar telefonul este moft. Îşi doresc cu disperare să fie împroprietăriţi, se orânduiesc după legi proprii şi au cutume triviale, cu iz de tabieturi. (text: G. Doboş / foto: Florin Aneculăesi/Pro Image)

duminică, 11 aprilie 2010



Gemenii "La Rousse" / Şapou reportaj Jurnalul Naţional, noiembrie 1999

La nici 5 anişori, Andru şi Tavi Puiu, din Paşcani, sunt fascinaţi de popoare migratoare, clasici din pictură şi muzică, pietre preţioase, maşini, capitale ale lumii, poeţi, dar şi gândaci sau peşti. Regretă că au dispărut dinozaurii şi urăsc pătimaş personajele negative din desene animate, cărţi, filme şi cotidian. Andru vroia să ajungă... faraon. Acum ar vrea să fie preot, iar Tavi astronaut. Pentru că I-a înzestrat, gemenii sunt în relaţii strânse cu Dumnezeu şi, pe când vor fi mari, vor să Îl slujească. Unul la propriu, celălalt la figurat. (text: G. Doboş /foto: Radu Aneculăesi/Pro Image)

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Fan Fan, prinţul argoului / Şapoul reportajului publicat în Jurnalul Naţional, iunie 2000

Mihai Avasilcăi este un pamfletar al sorţii. Unul caustic. L-am întrebat cândva cum îl cheamă. “Fan Fan", mi-a răspuns împănat de înţelepciune, “dar după mamă îmi zice Mihai şi după tată Avasilcăi”. Cei “doi” sunt inseparabili. Primul este român, ieşean printre altele, iar al doilea este omul în spatele căruia, în 1992, porţile temniţelor s-au ferecat pentru totdeauna. Fan Fan s-a trezit din gropar infractor - prinţ al argoului pentru că, din condei, îşi povesteşte într-un anume fel viaţa încinsă cu mulţi volţi. Cu patru clase şi tot atâtea degete scrie butade pe înţelesul puşcăriaşilor pentru că adolescenţa şi floarea vârstei le-a "fumat" prin cămăruţe zăbrelite, cu paturi suite până în cer, de rând la şepticuri înfocate. Peniţa i-a fost paşaport de eliberare din crematoriul sufletelor din Copou sau de prin gherle autohtone. (text: G. Doboş / foto: Radu Aneculăesi/Pro Image)





Fan Fan, prinţul argoului

iunie 2000, Jurnalul Naţional