vineri, 14 iunie 2019

Fiului meu, la absolvire. “Primele opt aripi”

1. Liceul va fi cel mai frumos capitol din devenirea ta. Prieteniile pe viață se leagă acum. Tot acum sunt întâlnirile providențiale cu dascălii care poartă majuscule. Te vei întoarce nostalgic și cu recunoștință către anii care vor urma după ce vor fi puși la trecut. Zâmbind, privesc la liceeana care am fost.
2. Este normal să faci greșeli. Și eu am învățat, făcându-le.
3. Rămâi demn! Doar așa te vei înțelege cu celălalt tine.
4. Este normal să te răzgândești, să ceri ajutor, să fii emotiv/dezamăgit/încântat, să simți că plutești. Nu te grăbi! Gândește măcar de două ori, de fiecare dată!
5. Ești puternic. Mai puternic decât am fost. Mai puternic decât cred sau crezi că ești. Ai resurse adânc săpate de mine în tine.
6. Ești foarte important pentru mine. Ai fost de când m-ai ales să îți fiu mamă.
7. Ești perfect. Eu sunt imperfectă.
8. Mulțumesc!
La finalul primelor opt clase, lui Elias - un copil născut într-un infinit vertical (8).


luni, 10 iunie 2019

Despre Ianis aș scrie precum James Joyce: pagini diluviene, fără punctuație, parcă fără noimă, dar cu detalii până și în cele mai fine cute dintre cuvinte. În aparenta lui naivitate, are o înțelepciune și replici care mă lasă catatonică. Este un trăirist notoriu, chiar și în cele mai banale... banalități, cum ar fi povestea drumului lui de aiurea către casă. Ca un ins contaminat letal de histrionism, chipul i se modulează în geografii convingătoare, firavul și tot mai deșiratul lui trup desenează precis povestea. Nu ai cum să nu crezi ce-ți picură în urechi și eboșează cu mâinile. Să nu care cumva să îndrăznești să îi întrerupi monologul. Dacă l-ai pierdut, vai!, te-a pierdut. Greu se reia povestea până sufletul și ființa lui reintră în starea de dinainte. O porție serioasă de amuzament vine din orice provocare, spre exemplu, să argumenteze ad-hoc de ce oamenii buni ajung să nu mai fie buni, adică nebuni. Astfel de provocări trebuie lansate doar când nu te strânge timpul. Ca și cum ai fi dispus, vreo două ceasuri, să te uiți. Iani-Iani este cel mai flamboaiant puști cu care mi-a fost dat să mă întâlnesc. Are și verbul la el dacă senzorii îi spun că o nedreptate l-a vizat. Este revendicativ cu ai lui. Cu cei cu care nu vrea să aibă de-a face, celălalt geamăn din el îl ascunde, îl face timid, discret, îi creionează cea mai ștearsă umbră. Pedanteria încă îl macină și pune asta pe seama adolescenței care îl încearcă. Ne-a prevenit că se va tot suci până va triumfa adevăratul Ianis și ne cere să fim răbdători. Așa cum este și el cu noi. Îți mulțimum, PreaScămosule, PreaGingașule, PreaMăritule, PreaIstețule Iani-Iani! Să te bucuri de tine și de noi o viață lungă-lungă! Și încă o zi!
Primii 12 ani în primele 10 cireșe ale lui 2019
Știe că îi las gânduri pentru târziul vieții lui, aici.

vineri, 7 iunie 2019

Mati-Mati alias Miracol

Lutul alb, cel mai fin = piele-caolin
Chip sublim = celest serafim
Granate albastre = sub pleoape catifelate
Lan de grâu = plete până la brâu
Zâmbetul lui = miezul Universului

“M” mare vine de la Mati-Mati alias Miracol. Primii lui trei ani trăiți de noi cu “M” mare de la Magie. “M” vine și de la mama, care te binecuvântează cu mulți-mulți ani de lumină, sănătate, zâmbete, fapte bune, oferte de destin, oameni buni în cale!

8, adică infinitul vertical din Cireșarul lui 2019

Foto: PIC ME! /  Cătălina Zaharia​ 
("Cătăina" în limba "marțiano-matisiană")