marți, 22 septembrie 2015

“S-a dus vacanţa” / Elias, 10 ani, la a treia participare într-o expoziţie colectivă de fotografie

Casa de Cultură “Mihai Ursachi” a Municipiului Iaşi
O iniţiere în Fotografie cu Dan Mititelu
Clubul Fotografilor Iaşi
Galeria de Artă “Labirint”
Parcul Copou, Iaşi
“S-a dus vacanţa”
Expoziţie colectivă de fotografie

Adrian Andriesei, Elias Aneculăesi, Eugenia Berdan, Magda Bobu, Cristina Boiciuc, Oana Cogeanu, Constantin Enciu, Octaviana Hociung, Ionuţ Iacob, Isabela Kasal, Andrei Leonte, Cristian Maxim, Cristina Melinte, Ioan Răducea, Ioana Răducea-Marin, Răzvan Şchiopu, Ovidiu Vacariu. 
Vernisaj: marţi, 22 septembrie 2015, de la ora 18.30, în Sala “Diotima”.
Perioadă: luni, 21 septembrie 2015 – sâmbătă, 3 octombrie 2015.
A XXIV-a ediţie a (par)cursului “O iniţere în Fotografie” se încheie cu o expoziţie colectivă a participanţilor ce şi-au reunit imagini surprinse în vacanţele de vară.
Expoziţia este găzduită de Casa de Cultură “Mihai Ursachi” a Municipiului Iaşi din Parcul Copou fiind alcătuită din 51 de lucrări (30×45 cm)

miercuri, 10 iunie 2015

Doar hărţi făcute din zâmbete, prea minunatule copile!


Pe 8, 10 ani. Pe 10, 8 ani. Feciorii în Florarul şi în Cireşarul lui 2015... Atomul Eli-Eli şi atomul Iani-Iani, splendori cu părul de aur, pielea de nea şi ochi ca nişte planete azurii (îi citez), pălăvrăgeau de curând:
Iani-Iani: - Eli, tu ştii să zbori?
Eli-Eli: - Nu, dar pentru tine aş putea să învăţ!
Imediat, a urmat dialogul:
Iani-Iani: - Eli, eşti şi tu în lumea mea?
Eli-Eli: - Sunt în lumea ta şi în legea ta!
Aşa este! Cei foarte apropiaţi lui Iani-Iani sunt în lumea lui şi DOAR în legea lui! El este stăpânul casei. Are un anume fel de a se impune şi de a cuceri. Sinceritatea lui arde, are o vervă strălucitoare, are darul imaginaţiei, e lipsit de orice urmă de modestie, verbalizează copilăros şi catifelat, într-o manieră… renascentistă, tipică lui, este iscusit cerşetor de îmbrăţişări şi de sărutări. Se laudă că multe dintre invenţiile sale au depăşit creatorii şi adoră să viseze, adesea cu ochii deschişi. Ştiaţi că, de-a lungul vieţii, un om îşi petrece 6 ani visând?
Viaţa să îţi aştearnă pe faţă doar hărţi făcute din zâmbete, prea minunatule copile! 

Copleşiţi de bucurie că ne-ai ales, Eli-Eli, Radu şi Scăpă!!!


joi, 7 mai 2015

4.000 de răsărituri de când ne-ai ales...



Eli, să ştii că pentru iubire poţi suferi destul…
Iubeşte, oricum!

Eli, să ştii că oamenii pot fi şi răi…
Iartă-i, oricum!

Eli, să ştii că poţi fi Mâine mai bun decât Azi…
Mulţumeşte-i lui Ieri, oricum!

Eli, să ştii că binele pe care îl faci poate nu va fi niciodată îndeajuns…
Fă bine, oricum!

Eli, să ştii că atunci când găseşti fericirea, unii pot fi geloşi…
Fii fericit, oricum!

Eli, să ştii că norii pot ţine captiv Soarele mai mult decât crezi…
Nu alunga norii… oricum!

Îţi mulţumim pentru cele aproape 4.000 de răsărituri de când ne-ai ales, Eli-Eli!
La aniversarea primilor tăi 10 anişori, te sărută cu mult, mult, mult drag: Iani, Radu şi Scăpă!


marți, 13 ianuarie 2015

Vânător de zori şi de crepuscul. Sorin Onișor şi satele sale cardinale

Sorin Onişor iubeşte, până dincolo de dincolo, satul românesc. Fotografic, îi documentează singurătatea, alienarea, viaţa şi dispariţia. Caută decorativismul rural, marginalizaţii, anonimii şi, cu paleta sa unica de... pixeli, construieşte imagini senzoriale.
De mai bine de două decenii, Sorin Onişor rătăceşte prin locuri uitate, găseşte uliţe şi cătune, le cartografiază, le surprinde în unghiuri neobişnuite şi în fundaluri învolburate, în lumină şi cromatică inconfundabile. Apoi face portretistica locului, cea a senectuţii mai cu seamă, într-o scenografie pictorială reală, construind din puţine declanşări personaje şi emoţii. Fotografiile sale nu au doar funcţie documentară, ci şi estetică. Au o anumită muzicalitate şi totodată relief, sunt texturate, au aspect de tapiserii.
Mai întâi pe peliculă fotografică și, după alfabetizarea digitală, pe captor full frame, Onișor se numără printre puţinii fotografi care au căutat și au găsit un nou sens satului românesc. În stilistica sa personală, i-a redefinit frumuseţea şi i-a evocat trăitorii. Continuă să o facă, oferind tot ceea ce a adunat în sufletul său. De fiecare dată, compune din puține imagini un basm rural al contemporaneității. Nu oferă nicidecum iluzii paradisiace manipulând mai apoi digital imaginea, ci așchii ale realității de lângă noi așa cum le “vede” și camera fotografică.
Visător de meserie, Sorin Onişor evadează des din ceea ce el numeşte purgatoriu urban. Dă des oraşul pe sat pentru că astfel se întoarce la rădăcini. Tot timpul cu aparatul foto la gât, pare un fel de năuc căzut în copilărie. Mai mult, se declară un român emigrat în România, însă în România tradițională.
Sorin Onişor mai are de vânat și de imortalizat multe răsărituri de soare și multe apusuri, te tot miri pe unde le găsește. El mai are de surprins și noi de privit și de minunat.
Sorin Onișor a devenit un artist fotograf valoros și pentru că are valoroşi privitori de fotografie, așa cum sunteți dumneavoastră chiar acum.

Text: Gabriela Doboș, fotograf hoinar în România... urbană
(Prefață album foto Sorin ONIȘOR, ING 2014)