miercuri, 19 februarie 2014

Versuri inspirate de o fotografie de a mea - Făurar 2014 - POTisme - De ce atâtea întrebări?


De ce atâtea întrebări?

 

De ce îmi pare că apa prin valuri scrisorile-mi aduce?

De ce-mi pare că liniştea se regăseşte când soarele apune?


De ce simt ca orizontul mi-arată timpul unde tu pluteşti?

De ce cred că dacă nu stau în lumină … tu nu mă regăseşti?

De ce sufletu-mi strigă la tine şi totusi … nu m-auzi?

De ce plâng cu mii de lacrimi şi totuşi cu durerea mea tu nu te uzi?

De ce m-ai alungat la mal, pierzându-mă-necunoscut?

De ce simt că te urăsc deşi eşti tot … şi visul pe care l-am avut?

De ce mi-e frig şi frică, deşi-n mulţime sprijin după tine am găsit?

De ce lumea m-atinge să mă aline, deşi am devenit urâtă la privit?

De ce cred că viaţa fără tine, e doar un felinar la margine de apă?

De ce dacă l-aprind şi pe al doilea, ar fi ca doi ochi ce nu mai pot să vadă?

De ce-ai născut în mine atât de multe întrebări?

De ce mă pedepseşti şi astăzi nu mai dai răspunsuri?

De ce ecoul inimii mele nici acuma tu nu-l crezi?

Sunt o prăpastie în care lumea s-a închis în întuneric …

de ce naiba NU MAI VEZI?????

(POTisme, Făurar 2014)

2 comentarii:

Argenna spunea...

Plina de mister si frumusete.

Argenna spunea...

Plina de mister si frumusete.