duminică, 30 ianuarie 2011


Mihai Cantea spunea...
A trecut ceva timp... Lucrez mai mult decît în tinerețe și nu mai știu pe unde se ascunde timpul. Am avut ocazia să spun cîteva cuvinte despre expoziție și expozant. Sincer, am fost atît de emoționat încît mi-am pierdut cuvintele. Mai țin minte că am spun un sincer „bine ai venit în lumea fotografilor”. Poate este mult sau nimic în această propoziție.
Gabriela m-a surprins atît de frumos și plăcut încît mi-au făcut stop cadru cuvintele!
Gabriela știe să stăpînească și cu grație feminină tehnica și cunoaște ceea ce mulți nici nu vor să știe: exponometrie.
GABRIELA ARE O PROFUNDĂ CUNOAȘTERE A MESAJULUI VIZUAL ȘI CRED CĂ NU AM VĂZUT DE MULT UNGHIURI ATÎT DE INEDITE ȘI SURPRINZĂTOARE în fotografia industrială.
Felicitări! Și... să știi Scăpăriciule că mă faci să gîndesc mai profund asupra unui gen fotografic pe care l-am practicat la inceputurile mele fotografice, acum peste 45 de ani, dar care nici pînă azi nu a ajuns să fie atît de puternic, de frumos și cu atita sensibilitate feminină așa cum ai reușit tu!
Din nou felicitări!
30 ianuarie 2011, 01:26

Scăpărici spunea...
Neașteptate, măgulitoare și încurajatoare cuvinte. Mulțumesc din suflet!
Am experimentat mult, mărturisesc că, pe ici-colo, m-am abătut de la unele canoane fotografice în ideea de joc. Cam 90% din aceste cadre au stat dosite preț de doi ani. Prea puține imagini din expoziție sunt făcute de atunci încoace. Pentru că abordarea a fost diferită, înveselită doar din temperatura de culoare, am ezitat să le expun. Motorul a fost Ozolin Dușa, care a găsit timp și răbdare să aleagă imaginile și a urmărit din scurt prelucrarea minimalistă și print-urile. Sunt imagini de suflet, o expoziție la care țin în mod deosebit. Sincer nu bănuiam că aceste imagini vor anima profesioniștii fotografiei și încă în număr nebănuit de mare.
Vă mulțumesc cu reverențe pentru că ați fost părtaș la vernisaj, că ați rostit așa cuvinte frumoase, nu doar calificate!
Angajament: nu renunț, în prea puținul meu timp liber, la celelalte genuri fotografice (fotoreportaj, sport și, mai nou, macro), dar în ceea ce privește viitoarele imagini industriale, îmi propun o altă abordare. Cadre care să stârnească emoții și să fie, de ce nu, amuzante.

Un comentariu:

OZOLIN DUŞA spunea...

Eu... ce să spun? Vă mulțumesc la amândoi că-mi sunteți Prieteni!...