Valurile de opal își caută des țărmurile spre periferiile irișilor tăi. Oceanul stăruie în tine ca în fiecare dintre noi. În zenitul oceanului tău se află un destin însorit. Asta și pentru că te-ai ivit miercurea, ziua în care străbunii credeau că s-a făurit Soarele. Acum nouă ani, în Miercurea Divină, ți-am privit opalul celest. De atunci îți caut privirea și este, de fiecare dată, ca prima dată: uimitoare și proaspătă, cu interferențe mistice după ce lumina s-a îndrăgostit de ocean. Sprâncenele-ți dansează după cum țopăie ludicul din mintea ta. „Habarn-ai” că ele îmi spun, de fiecare dată, adevărul. Vântul ți se ascunde des în pletele. Le schimbă forma și nuanțele. Mai nou, par raze înscărite și aricioase după ce convențiile sociale au secerat holdele nisipoase. Dar miros la fel. Ca acasă.
Dincolo de ocean și de coamă, mintea ta născocește sublimul. Pe cerul și pe norii plăsmuirilor tale încă alunecă, doar răsturnați, melci cu cochilii de aer, de vânt, de apă, de lună și de soare. Revenirile în concret îți așează cifrele în premii, benzile desenate în cartoane cu antet și fericirile în prietenii tot mai trainice. Magia, mirarea, inocența și misterul din suflețelul tău mă însoțesc și mă vindecă Mati-Mati, cea mai proaspătă dintre cele trei binecuvântări ale vieții mele.
MaMa, în ziua în care împlinești ultimul cardinal… natural. Să ai viață îndelungată sub cardinalul cel mai însorit, să cauți șanse chiar și în neșanse, copil magic, născut la nouă luni, cu cele nouă virtuți, nouă grații, nouă muze și tot atâtea „fructe ale spiritului”: dragoste, bucurie, pace, îngăduință, bunătate, credință, blândețe și stăpânire de sine!
9 ani în infinitul vertical din Cireșarul lui '25 după două mii (08.06.2025)