9

Valurile de opal își caută des țărmurile spre periferiile irișilor tăi. Oceanul stăruie în tine ca în fiecare dintre noi. În zenitul oceanului tău se află un destin însorit. Asta și pentru că te-ai ivit miercurea, ziua în care străbunii credeau că s-a făurit Soarele. Acum nouă ani, în Miercurea Divină, ți-am privit opalul celest. De atunci îți caut privirea și este, de fiecare dată, ca prima dată: uimitoare și proaspătă, cu interferențe mistice după ce lumina s-a îndrăgostit de ocean. Sprâncenele-ți dansează după cum țopăie ludicul din mintea ta. „Habarn-ai” că ele îmi spun, de fiecare dată, adevărul. Vântul ți se ascunde des în pletele. Le schimbă forma și nuanțele. Mai nou, par raze înscărite și aricioase după ce convențiile sociale au secerat holdele nisipoase. Dar miros la fel. Ca acasă.
Dincolo de ocean și de coamă, mintea ta născocește sublimul. Pe cerul și pe norii plăsmuirilor tale încă alunecă, doar răsturnați, melci cu cochilii de aer, de vânt, de apă, de lună și de soare. Revenirile în concret îți așează cifrele în premii, benzile desenate în cartoane cu antet și fericirile în prietenii tot mai trainice. Magia, mirarea, inocența și misterul din suflețelul tău mă însoțesc și mă vindecă Mati-Mati, cea mai proaspătă dintre cele trei binecuvântări ale vieții mele.
MaMa, în ziua în care împlinești ultimul cardinal… natural. Să ai viață îndelungată sub cardinalul cel mai însorit, să cauți șanse chiar și în neșanse, copil magic, născut la nouă luni, cu cele nouă virtuți, nouă grații, nouă muze și tot atâtea „fructe ale spiritului”: dragoste, bucurie, pace, îngăduință, bunătate, credință, blândețe și stăpânire de sine!
9 ani în infinitul vertical din Cireșarul lui '25 după două mii (08.06.2025)

20 de ani în 05.2025

Acum două decenii ai devenit pământul vieții mele. Și cerul vieții mele. Și aerul vieții mele. Mi-ai dat sens. Nu-l intuiam până atunci. Pluteam, cred. M-ai dat rădăcini. Și trunchi. Și coroană. Înflorim împreună. Mai ales de când într-un ghinion s-a furișat un mare noroc. Formidabil cum cei mai mari pași ai tăi i-ai făcut după neșanse! Și ai mei au fost la fel de mari. Atunci am învățat de la tine cum să mă înțeleg cu mine… Când mai deschid ușa copilăriei tale, te privesc și șoptesc în mine cât de minunat ai devenit. Arborescent. Te binecuvântez să-ți fie bine și în restul vieții tale pentru care mă rog să fie îndelungată! Să crezi în tine! Tot tu m-ai învățat să cred în tine. Să îți desăvârșești splendida arhitectură interioară! Să ai ani mulți, cu sănătate, rodnici, cu cele mai frumoase oferte de destin, întâiul meu infinit vertical! În spațiul care se va întinde între ultimul meu cuvânt scris pentru tine și restul vieții tale, știu că vei găsi puterea să trăiești cu bucurie, demn și înconjurat de oameni care să te merite. Cuvintele mele pentru tine nu au spaime. Nici luptă. Doar speranță.
Topită de drag,
MaMa
8-ul din mai-ul lui 25. 2025 / (20 de ani în 05.2025)
P.S. Eli-Eli, îți voi spune și îți voi scrie de fiecare dată pe numele de alint, să te feresc de spiritele rele.
Mulțumim pentru pixelii fermecați Cătălinei Zaharia!