Spre orizonturi science-fiction

Musafir, faraon, căpcăun și arhitect. Cam astea sunt… profesiile pe care și le-a dorit cel mai mult Eli-Eli în devenirea lui de până acum. Primele trei l-au fericit în prima și în a doua copilărie. Pentru ultima, trudește de câțiva ani, dar nu resimte eforturile pentru că focul interior îl dogorește. Semizeu al perspectivei așezată în 2D cu efect tridimensional în generația sa bahluviană, cu volumetrii valorizate cu alb pe negru, pătimașul aspirant nu a avut releveul râvnit de universitarii carpațieni, “neneam” minculescian ori cantacuzin. Din păcate, puțini cu talent real și cu rezultate meritorii au ajuns pe listele finale, cotropite de unii abia alfabetizați în ale arhitecturii ori cu T-urile cele mai noi. Piemontul l-a ales să îl școlească în reședința “unesciană” a dinastiei Savoia, fiind unul dintre cei 40 de internaționali triați prin examen nesimulat, realmente dificil și iscusit criptat. De la atef, cârjă si îmblăciu de jucărie la imprimante cu mai multe D-uri, soft-uri augmentate, instrumente digitale care desenează viitorul imaginat de Eli-Eli în apartamentele “Ducelui Cap de Fier” (Emanuele Filiberto, duce de Savoia). Ce parcurs, ce destinație, ce ofertă divină de destin, Eli-Eli! Să urci în toate trenurile vieții care au plecat dinspre arhitectura neolitică a copilăriei spre arhitectura invizibilă, rotativă, parametrică, spre geometriile imposibile și spre orizonturile science-fiction! Te binecuvântează MaMa de la… 1700 de kilometri! 23 septembrie ‘24